Alina Eremia… Mai mult ţoapă decât divă

Sâmbătă, ca de ziua păcălelilor, am ales să rămân în oraş în condiţiile în care am fost ameninţat cu represalii foarte dure dacă nu ajung la Bucureşti, la Final Frontier – târg de carte. Am riscat, am rezistat şi am rămas pe loc.  Din păcate am avut câteva urgenţe de rezolvat pe plan local aşa că a trebuit să amân vizita la Bucureşti.

Printre altele, chiar de ziua păcălellilor, am ajuns pe la Uvertura Mall Botoşani. Să văd ce mai fac cărţile de la Alexandria. Acolo, gălăgie cât încape. Juniorul mă trage de mânecă. Tati, în seara asta cântă Alina Eremia. Hai să vedem şi noi.

Încă nu era ora de cântat. Doar o repetiţie preventivă, să vadă diva de Buftea cum stă treaba cu instalaţia de sonorizare, să vadă şi ea dacă publicul de la Botoşani este aşa de… Aşa de nu ştiu cum să spun să nu jignesc pe nimeni.

Juniorul foarte emoţionat. Cântă Alina Eremia. Îmi dai voie să-i cer un autograf? Citește în continuare Alina Eremia… Mai mult ţoapă decât divă

Se (re)lansează astăzi – Amendamentul Dawson

După ceva ani de aşteptare de la primele apariţii şi prima ediţie, Amendamentul Dawson revine în atenţia publicului iubitor de carte.

Astăzi, la ora 12.00, Crux Publishing deschide oficial târgul de carte Final Frontier 2017 (Casa Artelor, București) cu evenimentul Realism în lumi imaginare, din Nlithia și până în America fascistă, moderat de scriitorul Șerban Andrei Mazilu.

În cadrul evenimentului va fi lansat şi volumul „Amendamentul Dawson”, roman care mi-a deschis porţile către lumea scriitorilor adevăraţi.

Din păcate, nu pot ajunge la lansare din cauza unor probleme personale dar şi a programului foarte încărcat de care am avut parte în ultimele săptămâni. Îmi pare rău şi îmi asum vina. Îmi cer scuze de la toate acele persoane dragi care au încercat să mă înduplece să fac drumul la Bucureşti dar la insistenţele cărora am rezistat.

M-au angajat la Ministerul Educaţiei

Cred că s-a observat (sper din toată inima) că în ultima vreme am lipsit din blogosferă deşi, având în vedere evenimentele care s-au întâmplat în jurul sau din cauza mea au fost destul de numeroase.

Câţiva dintre cei care urmăresc cu interes postările mele (mai bine spus urmăreau, că în ultimele săptămâni ce anume să urmărească?) m-au întrebat de ce nu mă mai leg de Ministerul Educaţiei.

Adevărul este că, de ceva vreme, am tot arătat cu degetul spre Ministerul Educaţiei şi activitatea acestuia. Şi munca mea nu a trecut neobservată.

Prin urmare, anunţ oficial că, de la începutul acestei luni, sunt angajat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Pe post de consilier. Nu mă aşteptam la o asemenea propunere din partea ministrului. Chiar că nu mă aşteptam. Un om care critică este mai degrabă un om incomod decât unul pe care să-l doreşti în echipă, pe post de consilier. Citește în continuare M-au angajat la Ministerul Educaţiei

Aşteptarea se apropie de sfârşit. Amendamentul Dawson la precomandă

N-am trecut de multişor pe aici şi acum, că am revenit, nu o fac doar pentru a-mi cere scuze. Revenirea în blogosferă poate fi considerată oarecum forţată având în vedere că în ultima perioadă sunt mai mult decât ocupat. Nu dau detalii; dezvăluirile vor fi făcute la timpul potrivit.

Deocamdată vreau doar să semnalez pentru cei interesaţi (re)apariţia Amendamentului Dawson, o carte despre care pot spune că mi-a influenţat hotărâtor destinul literar.

Ediţie revăzută, cu o copertă nouă, acelaşi congresman cu care aţi început să vă obişnuiţi, un personaj parcă rupt dintr-o realitate ce devine tot mai apăsătoare.

Despre ce anume este vorba? Adevărul e că nu puteţi afla decât din carte. Pe care o găsiţi aici… La precomandă. Cu reducerea de rigoare.

Definiţia gravitaţiei. Tot despre fizică…

Uneori şi profesorii reuşesc să uimească, nu numai elevii. Amintiri dintr-un trecut nu foarte îndepăratat şi trăit pe propria piele de câţiva elevi pe care i-am avut în grijă ca diriginte.

-Dom’ diriginte, ştiţi ce am învăţat astăzi la fizică?

De unde să ştiu eu? Eu nu am treabă cu fizica. Nu mai am treabă cu aşa ceva. Am urât fizica, mai ales în liceu. În mare parte din cauza profesorului pe care l-am avut în clasa a IX-a.

-Ştiţi ce este gravitaţia?! Citește în continuare Definiţia gravitaţiei. Tot despre fizică…

O (posibilă) definiţie pentru obiectul de studiu numit fizică

Mereu am fost de părere că programele şcolare ale elevilor sunt foarte stufoase, prea bogate în conţinuturi irelevante şi cel mai adesea complet inutile, cărora le lipseşte nu numai aplicabilitatea în viaţa de zi cu zi, dar adesea nu au nicio valoare teoretică.

Nu surprinde pe nimeni că elevi care au vârsta potrivită pentru a intra în liceu sau l-au terminat deja habar nu au să răspundă la întrebări de cultură generală foarte simple. Însă uneori chiar şi caracterele pregătite pentru asemenea situaţii pot fi luate pe neaşteptate. Citește în continuare O (posibilă) definiţie pentru obiectul de studiu numit fizică

Caractere şi caractere. Chestie de construcţie psihică, domnule…

Lucrând în învăţământ ai şansa să cunoşti o sumedenie de oameni. Nu vorbesc numai de elevi, ci şi de părinţi lor, alte rubedenii (de când cu deschiderea graniţelor mai degrabă ai de-a face cu bunicii, unchii, mătuşile sau chiar vecinii elevilor decât cu părinţi acestora).

Ai ocazia să cunoşti o mulţime de caractere, să faci faţă la numeroase provocări şi situaţii. Unele care reuşesc să te pună pe gânduri şi să te urmărească chiar şi după ce elevii respectivi reuşesc să termine şcoala.

Există caractere şi caractere… Îmi aduc aminte de o elevă foarte silitoare; clasa a VIII-a, deci ultima linie dreaptă înainte de final. A încasat o notă de opt (nu, nu la mine, nu vă uitaţi aşa rău). La prima oră de curs am găsit-o plângând. Foarte implicată în ceea ce făcea. Sărea cămaşa pe ea. Orice am încercat să o liniştesc n-a dat niciun fel de roade. Citește în continuare Caractere şi caractere. Chestie de construcţie psihică, domnule…

Anunţ important…

Având în vedere că în ultima vreme am fost solicitat din ce în ce mai des şi chiar insistent pentru a participa la activităţile din „Săptămâna altfel” din diferite şcoli din judeţ – şi chiar în afara acestuia – în calitate de scriitor, ţin să precizez că îmi este imposibil să onorez aceste invitaţii. Asta deoarece şi subsemnatul va fi implicat, la rândul lui, în activităţile de tip „Şcoala altfel” la sfârşitul lunii martie.

Am şi eu un orar de respectat, dragii mei. Vă mulţumesc pentru amabilitate şi încredere, dar prioritate absolută are activitatea la catedră.

Mulţumesc încă odată şi sper să înţelegeţi de ce nu pot onora invitaţiile pentru activităţile care au loc în cursul săptămânii.

Un om cu probleme şi mai multe cataloage

În învăţământ există probleme. Ca în oricare al domeniu, nimic nou sub soare sau ceva care să uimească, având în vedere în ce ţară trăim şi de cine este condusă. Dar partea cea mai hidoasă şi care are repercursiuni cumplite sunt oamenii cu probleme din educaţie.

Oameni care au probleme la cap. Şi nu vorbesc de câte un porumbel sau doi – fiecare avem câte o păsărea sau două la mansardă, ci vorbesc de stoluri întregi.

Presimt că voi fi iar luat în şuturi de către o parte a „publicului fidel” dar nu-mi pasă. Nu-mi mai pasă. Cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume. Sau măcar să le spună pe acel nume pe care îl vede el.

Educaţia este departe de ideal, foarte departe de ceea ce avem nevoie noi, ca oameni, ca societate, ca mediu de lucru. Şi – chiar dacă în sistem există politica gunoiului ascuns sub preş uneori acesta e atât de mare încât nu-l poate ascunde nici măcar o prelată de dimensiuni industriale.

O colegă mai în vârstă – pentru care am un respect deosebit – mi-a povestit ce s-a întâmplat la câţiva ani după revoluţie într-un liceu din nordul ţării. Citește în continuare Un om cu probleme şi mai multe cataloage

cititor, scriitor, editorialist, profesor… si mai vedem noi