Profesională sau liceu?

Un articol pe care am fost rugat să-l scriu cu ceva timp în urmă dar a cărui punere în pagină am tot amânat-o din motive obiective. Sper să nu fie chiar foarte târziu şi, până la urmă, să fie de folos cuiva.

Pentru amatorii de lămuriri pe scurt voi spune doar atât. Câţi copii de profesori – chiar şi genul de odrasle care nu s-au prea dat în vânt după învăţătură – ştiţi că sunt înscrişi la şcoala profesională? Bănuiesc că nu prea mulţi. Eu unul nu ştiu niciun copil de profesor care să fi optat pentru învăţământul profesional în dauna celui liceal. Şi cunosc ceva profesori. În câteva judeţe. Iar odraslele lor sunt toate la liceu. Sau măcar încearcă să ajungă acolo. Aşa că… Citește în continuare Profesională sau liceu?

Da, e oficial…

Sincer să fiu, habar nu am dacă a fost sau nu neoficial. Asta pentru că e vorba despre un proiect despre care am vorbit foarte puţin şi cu foarte puţini. Foarte puţini prieteni care nu numai că m-au încurajat dar mi-au oferit mai mult decât sfaturi. Mi-au oferit sprijinul dezinteresat şi, mai ales, calificat.

Mi-am făcut editură, un vis mai vechi pe care l-am abandonat o perioadă. Însă care s-a ţinut de mine şi, după cum se vede, nu am scăpat. Prin urmare, ăsta sunt. De la Mitoceanu Ciprian cititorul la Mitoceanu Ciprian editorul. Cu escală în halta obligatorie numită Scriitor Mitoceanu Ciprian.

Despre ce anume este vorba? Deocamdată vă văd ispitit să nu dau prea multe detalii. Şi cum sunt omul care nu prea rezist ispitelor…

Detaliile complete la timpul potrivit. Adică în curând… Foarte curând…

Până atunci, ce să vă spun? Lectură plăcută s-aveţi, dragii mei.

Învaţă dacă vrei să intri la profesională. Altfel… o să faci liceul

Pentru neavizaţi titlul articolului ar putea părea mai degrabă o glumă din categoria „Bea berea mai repede că se răceşte”. Sau „Haleşte mai repejor îngheţata aia că dacă apucă să se răcească nu te văd bine….” – asta pentru a nu fi acuzat că fac reclamă la bere.

Cum adică să-i spui unui copil să înveţe, să mănânce cartea dacă respectivul îşi doreşte să ajungă la profesională? Şi să-i atragi atenţia că, dacă nu o va face, riscă să ajungă la liceu? Nu cumva era invers?

Din păcate, acesta este tristul adevăr al zilelor noastre. Pentru un absolvent de opt clase este mai simplu să ajungă elev de liceu decât de şcoală profesională. Locul în liceu este garantat pentru toată lumea, chiar şi pentru cei care nu sunt interesaţi de aşa ceva. Cu profesionala însă…

Cine vrea să urmeze cursurile unei şcoli profesionale trebuie să ştie că, în cele mai multe situaţii, va avea parte de un examen în adevăratul sens al cuvântului. Iar dacă nu va reuşi să obţină o notă onorabilă la respectivul examen are toate şansele să rateze profesionala. Noroc că există liceu… Citește în continuare Învaţă dacă vrei să intri la profesională. Altfel… o să faci liceul

Toţi profesorii ar trebui să primească spor de calculator

Ştire recentă. În judeţul Gorj câteva zeci de directori, contabili şi secretari au cerut spor de condiţii vătămătoare. Mai exact acel spor cunoscut sub numele de spor de ecran sau de calculator. Depinde cum îi spune fiecare dar bănuiesc că nu există nimeni care să nu-şi fi dat seama despre ce anume este vorba.

O cerere pe care eu personal o susţin dar care a ajuns să învrăjbească atât factorii de decizie cât şi pe profesori. Undeva printr-o comună din Gorj, Alimpeşti, dacă nu mă înşeală memoria, pe marginea subiectului au ajuns să-şi dea cu părerea şi consilierii locali.

De la ISJ li s-a transmis că sporul de calculator nu este acordat legal şi, prin urmare, ar face bine să-şi bage pretenţiile undeva. Cică legislaţia nu e foarte clară în această privinţă. Mie îmi spuneţi…

Cu ceva ani în urmă am ocupat funcţia de director de şcoală. Şi una dintre problemele care au apărut era legată de sporul de calculator. În condiţiile în care petreceam mai bine de opt ore pe zi (uneori mă prindea noaptea butonând tot felul de rapoarte şi situaţii cerute de minister şi ISJ şi nu numai) acordarea sporului de calculator mi se părea mai mult decât firească. Una e să stai cu ochii în ecran pentru că aşa vrei tu – nu mă obligă nimeni să-mi scriu cărţile – şi alta e să-ţi nenoroceşti ochii în interes de serviciu. Citește în continuare Toţi profesorii ar trebui să primească spor de calculator

Cristina Tunegaru – rebela inconştienţă

De ceva vreme nu am mai trecut pe aici, adică pe blog. Din motive cât se poate de obiective pe care le voi detalia într-un viitor foarte apropiat. Însă în momentul de faţă simt nevoia să spun câteva cuvinte pe marginea unui subiect care a inflamat reţelele de socializare şi a stârnit un val de reacţii dintre care unele demonstrează o totală necunoaştere a realităţilor – aşa hidoase cum sunt – ce guvernează sistemul de învăţământ.

O profesoară, Cristina Tunegaru,  a anunţat pe contul de Facebook că a fost dată afară din învăţământ. Mai exact, că urmează să fie dată afară.

„Nu m-au inspectat, n-a venit nimeni să mă vadă la ore, să se intereseze de progresele elevilor mei, dar mă dau afară !

Fără să întrebe părinții sau elevii, fără să mă anunțe măcar, un funcționar al inspectoratului a alocat din pix orele mele altui profesor. Și m-am trezit scoasă din școală. Da, pot să facă asta în sistemul public în anul 2017”.

Cam aşa începe postarea care a aprins internetul şi i-a determinat pe mulţi să facă legătura între criticile aduse de Tunegaru Primarului General al Capitalei şi presupusa concediere. Persecuţie la adresa unui cadru didactic care a criticat sistemul. E limpede ca bună ziua, cei mai mulţi nici măcar nu s-au obosit să citească articolele apărute pe această temă înainte de a comenta. Iar multe dintre pomenitele articole au fost scrise în total dispreţ faţă de deontologia meseriei de jurnalist.

Realitatea este cu totul alta şi mă face pe mine, ca profesor, editorialist şi părinte să mă întreb dacă nu cumva avem de-a face cu  un fake news bine pus la punct, menit să transforme în vedetă o persoană al cărei teribilism îl depăşeşte pe al multora dintre elevii problemă.

N-a dat-o nimeni afară pe Cristina Tunegaru. Ea este suplinitor calificat. Asta înseamnă că e angajată pe durată determinată. Adică până la 31 august. Nefiind titulară pe post avea posibilitatea de a cere cel mult continuiate. Putea să prindă titulatură în altă şcoală – la media pe care o are – dar nu a făcut-o. De ce? Pentru că a vrut o anume şcoală. Nu ştiu exact care au fost dedesubturile angajării Cristinei Tunegaru dar e posibil să fi ştiut de la început că un contract de suplinitor nu este tot una cu titulatura. Spune că a fost dată afară? Situaţia nu e chiar aşa dramatică. Încă lucrează în şcoala respectivă. Până pe 31 august, când expiră contractul. Şi când expiră contractul nu prea poţi spune că ai fost concediat. Citește în continuare Cristina Tunegaru – rebela inconştienţă

Alina Eremia… Mai mult ţoapă decât divă

Sâmbătă, ca de ziua păcălelilor, am ales să rămân în oraş în condiţiile în care am fost ameninţat cu represalii foarte dure dacă nu ajung la Bucureşti, la Final Frontier – târg de carte. Am riscat, am rezistat şi am rămas pe loc.  Din păcate am avut câteva urgenţe de rezolvat pe plan local aşa că a trebuit să amân vizita la Bucureşti.

Printre altele, chiar de ziua păcălellilor, am ajuns pe la Uvertura Mall Botoşani. Să văd ce mai fac cărţile de la Alexandria. Acolo, gălăgie cât încape. Juniorul mă trage de mânecă. Tati, în seara asta cântă Alina Eremia. Hai să vedem şi noi.

Încă nu era ora de cântat. Doar o repetiţie preventivă, să vadă diva de Buftea cum stă treaba cu instalaţia de sonorizare, să vadă şi ea dacă publicul de la Botoşani este aşa de… Aşa de nu ştiu cum să spun să nu jignesc pe nimeni.

Juniorul foarte emoţionat. Cântă Alina Eremia. Îmi dai voie să-i cer un autograf? Citește în continuare Alina Eremia… Mai mult ţoapă decât divă

Se (re)lansează astăzi – Amendamentul Dawson

După ceva ani de aşteptare de la primele apariţii şi prima ediţie, Amendamentul Dawson revine în atenţia publicului iubitor de carte.

Astăzi, la ora 12.00, Crux Publishing deschide oficial târgul de carte Final Frontier 2017 (Casa Artelor, București) cu evenimentul Realism în lumi imaginare, din Nlithia și până în America fascistă, moderat de scriitorul Șerban Andrei Mazilu.

În cadrul evenimentului va fi lansat şi volumul „Amendamentul Dawson”, roman care mi-a deschis porţile către lumea scriitorilor adevăraţi.

Din păcate, nu pot ajunge la lansare din cauza unor probleme personale dar şi a programului foarte încărcat de care am avut parte în ultimele săptămâni. Îmi pare rău şi îmi asum vina. Îmi cer scuze de la toate acele persoane dragi care au încercat să mă înduplece să fac drumul la Bucureşti dar la insistenţele cărora am rezistat.

M-au angajat la Ministerul Educaţiei

Cred că s-a observat (sper din toată inima) că în ultima vreme am lipsit din blogosferă deşi, având în vedere evenimentele care s-au întâmplat în jurul sau din cauza mea au fost destul de numeroase.

Câţiva dintre cei care urmăresc cu interes postările mele (mai bine spus urmăreau, că în ultimele săptămâni ce anume să urmărească?) m-au întrebat de ce nu mă mai leg de Ministerul Educaţiei.

Adevărul este că, de ceva vreme, am tot arătat cu degetul spre Ministerul Educaţiei şi activitatea acestuia. Şi munca mea nu a trecut neobservată.

Prin urmare, anunţ oficial că, de la începutul acestei luni, sunt angajat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Pe post de consilier. Nu mă aşteptam la o asemenea propunere din partea ministrului. Chiar că nu mă aşteptam. Un om care critică este mai degrabă un om incomod decât unul pe care să-l doreşti în echipă, pe post de consilier. Citește în continuare M-au angajat la Ministerul Educaţiei

Aşteptarea se apropie de sfârşit. Amendamentul Dawson la precomandă

N-am trecut de multişor pe aici şi acum, că am revenit, nu o fac doar pentru a-mi cere scuze. Revenirea în blogosferă poate fi considerată oarecum forţată având în vedere că în ultima perioadă sunt mai mult decât ocupat. Nu dau detalii; dezvăluirile vor fi făcute la timpul potrivit.

Deocamdată vreau doar să semnalez pentru cei interesaţi (re)apariţia Amendamentului Dawson, o carte despre care pot spune că mi-a influenţat hotărâtor destinul literar.

Ediţie revăzută, cu o copertă nouă, acelaşi congresman cu care aţi început să vă obişnuiţi, un personaj parcă rupt dintr-o realitate ce devine tot mai apăsătoare.

Despre ce anume este vorba? Adevărul e că nu puteţi afla decât din carte. Pe care o găsiţi aici… La precomandă. Cu reducerea de rigoare.

cititor, scriitor, editorialist, profesor… si mai vedem noi