Aşteptarea se apropie de sfârşit. Amendamentul Dawson la precomandă

N-am trecut de multişor pe aici şi acum, că am revenit, nu o fac doar pentru a-mi cere scuze. Revenirea în blogosferă poate fi considerată oarecum forţată având în vedere că în ultima perioadă sunt mai mult decât ocupat. Nu dau detalii; dezvăluirile vor fi făcute la timpul potrivit.

Deocamdată vreau doar să semnalez pentru cei interesaţi (re)apariţia Amendamentului Dawson, o carte despre care pot spune că mi-a influenţat hotărâtor destinul literar.

Ediţie revăzută, cu o copertă nouă, acelaşi congresman cu care aţi început să vă obişnuiţi, un personaj parcă rupt dintr-o realitate ce devine tot mai apăsătoare.

Despre ce anume este vorba? Adevărul e că nu puteţi afla decât din carte. Pe care o găsiţi aici… La precomandă. Cu reducerea de rigoare.

Definiţia gravitaţiei. Tot despre fizică…

Uneori şi profesorii reuşesc să uimească, nu numai elevii. Amintiri dintr-un trecut nu foarte îndepăratat şi trăit pe propria piele de câţiva elevi pe care i-am avut în grijă ca diriginte.

-Dom’ diriginte, ştiţi ce am învăţat astăzi la fizică?

De unde să ştiu eu? Eu nu am treabă cu fizica. Nu mai am treabă cu aşa ceva. Am urât fizica, mai ales în liceu. În mare parte din cauza profesorului pe care l-am avut în clasa a IX-a.

-Ştiţi ce este gravitaţia?! Citește în continuare Definiţia gravitaţiei. Tot despre fizică…

O (posibilă) definiţie pentru obiectul de studiu numit fizică

Mereu am fost de părere că programele şcolare ale elevilor sunt foarte stufoase, prea bogate în conţinuturi irelevante şi cel mai adesea complet inutile, cărora le lipseşte nu numai aplicabilitatea în viaţa de zi cu zi, dar adesea nu au nicio valoare teoretică.

Nu surprinde pe nimeni că elevi care au vârsta potrivită pentru a intra în liceu sau l-au terminat deja habar nu au să răspundă la întrebări de cultură generală foarte simple. Însă uneori chiar şi caracterele pregătite pentru asemenea situaţii pot fi luate pe neaşteptate. Citește în continuare O (posibilă) definiţie pentru obiectul de studiu numit fizică

Caractere şi caractere. Chestie de construcţie psihică, domnule…

Lucrând în învăţământ ai şansa să cunoşti o sumedenie de oameni. Nu vorbesc numai de elevi, ci şi de părinţi lor, alte rubedenii (de când cu deschiderea graniţelor mai degrabă ai de-a face cu bunicii, unchii, mătuşile sau chiar vecinii elevilor decât cu părinţi acestora).

Ai ocazia să cunoşti o mulţime de caractere, să faci faţă la numeroase provocări şi situaţii. Unele care reuşesc să te pună pe gânduri şi să te urmărească chiar şi după ce elevii respectivi reuşesc să termine şcoala.

Există caractere şi caractere… Îmi aduc aminte de o elevă foarte silitoare; clasa a VIII-a, deci ultima linie dreaptă înainte de final. A încasat o notă de opt (nu, nu la mine, nu vă uitaţi aşa rău). La prima oră de curs am găsit-o plângând. Foarte implicată în ceea ce făcea. Sărea cămaşa pe ea. Orice am încercat să o liniştesc n-a dat niciun fel de roade. Citește în continuare Caractere şi caractere. Chestie de construcţie psihică, domnule…

Anunţ important…

Având în vedere că în ultima vreme am fost solicitat din ce în ce mai des şi chiar insistent pentru a participa la activităţile din „Săptămâna altfel” din diferite şcoli din judeţ – şi chiar în afara acestuia – în calitate de scriitor, ţin să precizez că îmi este imposibil să onorez aceste invitaţii. Asta deoarece şi subsemnatul va fi implicat, la rândul lui, în activităţile de tip „Şcoala altfel” la sfârşitul lunii martie.

Am şi eu un orar de respectat, dragii mei. Vă mulţumesc pentru amabilitate şi încredere, dar prioritate absolută are activitatea la catedră.

Mulţumesc încă odată şi sper să înţelegeţi de ce nu pot onora invitaţiile pentru activităţile care au loc în cursul săptămânii.

Un om cu probleme şi mai multe cataloage

În învăţământ există probleme. Ca în oricare al domeniu, nimic nou sub soare sau ceva care să uimească, având în vedere în ce ţară trăim şi de cine este condusă. Dar partea cea mai hidoasă şi care are repercursiuni cumplite sunt oamenii cu probleme din educaţie.

Oameni care au probleme la cap. Şi nu vorbesc de câte un porumbel sau doi – fiecare avem câte o păsărea sau două la mansardă, ci vorbesc de stoluri întregi.

Presimt că voi fi iar luat în şuturi de către o parte a „publicului fidel” dar nu-mi pasă. Nu-mi mai pasă. Cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume. Sau măcar să le spună pe acel nume pe care îl vede el.

Educaţia este departe de ideal, foarte departe de ceea ce avem nevoie noi, ca oameni, ca societate, ca mediu de lucru. Şi – chiar dacă în sistem există politica gunoiului ascuns sub preş uneori acesta e atât de mare încât nu-l poate ascunde nici măcar o prelată de dimensiuni industriale.

O colegă mai în vârstă – pentru care am un respect deosebit – mi-a povestit ce s-a întâmplat la câţiva ani după revoluţie într-un liceu din nordul ţării. Citește în continuare Un om cu probleme şi mai multe cataloage

Blestemul Lilianelor la Ministerul Educaţiei

Încă nu e oficial dar nici nu mai există vreo speranţă să nu se întâmple. Liliana Mincă e pe cale să devină secretar de stat la Educaţie. Şi, dacă până acum m-am gândit la plecatul din ţară ca la o alternativă, din momentul în care am auzit că Liliana Mincă va deveni secretar de stat emigrarea a devenit singura alternativă. Mda, nu mă gândesc să plec din ţară ci chiar voi încerca să plec. Nu aiurea, nu cu capul înainte dar nici nu mai vreau să rămân în ţara în care astfel de personaje ajung să conducă destinele Educaţiei. Pentru început îmi caut de lucru în alte domenii. E foarte probabil să renunţ la catedră. Nu din ambiţie ci de scârbă. Şi pentru că sistemul de învăţământ este blestemat. Blestemul Lilianelor.

Până nu demult am trăit cu impresia că, pe lângă Ecaterina Andronescu, cea mai nefastă fiinţă din sistem era Liliana Preoteasa, eternul subsecretar de stat care trăia cu impresia că nimeni nu o mai poate învăţa nimic. A tăiat şi a spânzurat cum a dus-o capul, dovedind o lipsă totală de consideraţie faţă de miniştri „Fiecare credea că lumea începe cu ei”. Adică nu ştiau pe ce lume trăiesc. Bine că ştia Liliana Preoteasa. Citește în continuare Blestemul Lilianelor la Ministerul Educaţiei

În curând…

Începutul de an a venit cu veşti destul de bune pentru activitatea literară a subsemnatului. Chiar foarte bune, aşa că mă feresc să ţin secretul doar pentru mine.

După cum probabil v-aţi imaginat, este vorba despre cărţi. Cărţi care poartă semnătura subsemnatului. Şi care vor fi foarte curând accesibile cititorilor.

Despre ce anume este vorba? N-o să spun chiar totul din prima; suspansul trebuie dozat şi, după câte se poate observa, chiar asta fac. N-o să dau chiar totul din casă. Spun doar că e vorba de două cărţi. Două…

Care vor fi prezente la rafturi reale sau virtuale curând. Foarte curând.

Voi reveni cu amănunte…

Staţi pe aproape… Suspansul pluteşte în aer.

Liliana Mincă… Nici nu trebuie spus mai mult…

Zilele acestea am avut parte de o revelaţie. Una mai degrabă impusă decât voluntară.

Se spune despre judeţul Botoşani că a dat României patru genii. Eminescu, Iorga, Enescu şi Luchian.

Pentru cultura generală a fiecăruia dintre noi mai trebuie adăugaţi şi Grigore Antipa, Elie Radu, Octav Onicescu, Mihai Ciucă, Emil Severin, Dimitrie Pompeiu, Octav Băncilă, Dimitrie Brândză, Ion Pillat, Gheorghe Avramescu, Mihail Romano, Adrian Adamiu şi lista ar putea continua.

Însă, aşa lungă cum e această listă se pare că e pe cale să fie completată de Liliana Mincă. Nu o ştiţi pe Liliana Mincă?!…

Când am auzit că Liliana Mincă are mari şanse să fie numită în funcţia de secretar de stat – şi nu oriunde, ci la Ministerul Educaţiei – m-a pufnit râsul. Adică mi s-a părut o glumă foarte reuşită. Ca şi cum l-ai numi pe Dorel, băiatul ăla nevinovat dar şi nepriceput din reclame pe post de ministru – sau măcar secretat de stat – la Ministerul Reconstrucţiei Naţionale.

Pe urmă, când am aflat că treaba e pe bune am început să mă întreb. Să mă întreb de ce, dintre toate variantele posibile de pe lumea asta, din tot ce mişcă în ţara asta abia madam Mincă a fost considerată suficient de capabilă pentru a fi numită secretar de stat la Educaţie. Citește în continuare Liliana Mincă… Nici nu trebuie spus mai mult…

cititor, scriitor, editorialist, profesor… si mai vedem noi