ACUM ORI NICIODATA CROIESTE-TI ALTA SOARTA

Auzită de la domnul M. I. universitar pensionar

—Eu, dacă eram un copil cu multe aptitudini, să ştiţi cu toţii că nu mai ajungeam profesor universitar. Tatăl meu avea de gînd să facă din mine un gospodar de frunte al satului, dar mărturisesc cu mîna pe inimă că se străduia degeaba… Cînd aveam şase ani m-a trimis să fac curat în grajd, la animale. Nici bine nu am terminat că numai ce-l văd pe tata intrînd ca o furtună în casă. “Măi nenorocitule! a strigat la mine. Măi nenorocitule, ai pus balega de la animale peste paie… Ai stricat toate paiele! Nu ştiu ce să mă fac cu tine, văd că nu eşti bun de nimic… De la toamnă o să te dau la şcoală, să înveţi carte, că de altceva văd eu că nu eşti în stare”. Şi, vă spun cu mîna pe inimă că mai jignit decît atunci nu m-am simţit niciodata. Si, uite-asa, in loc sa ma ocup de gospodarie, am ajuns universitar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *