ADIO ŞI N-AM CUVINTE. SAU CUM SĂ SCAPI DE UN OBICEI PROST

Cineva foarte important, (mult mai important decât mine, deşi nici eu nu-s de ici, de colo – observaţi câtă modestie) spunea că pentru a scăpa de un obicei prost trebuie mai întâi să conştientizezi nocivitatea respectivei apucături. Uite-aşa am scăpat de fumat (la ce bun?) şi nu mai pot eu în momentul de faţă de preţul cuilelor de coşciug, de coşmarul kilogramelor în plus.

Dar a trebuit să treacă ceva timp până să-mi dau seama care-i chestia cu Cronicuţa. Cronica cârcotaşilor, aia de pe Prima. Ştiţi voi, care a rămas fără Şerban… Şi el fără Cronică.

Am descoperit relativ târziu Cronica, că nu prea am obiceiul să mă uit la Tv. Când am dat eu de ea avea anişori buni şi formulă completă (respectiv Puştiu, Mistreţul, Dezbrăcatul – un exponent de groază al prostului gust). Şi nu pot spune că nu mi-a plăcut. Dar acum s-a cam schimbat treaba. Stând miercuri şi privind la tv, am avut o revelaţie. Şi mi-am dat seama că am fost dus de nas. Şi încă vreo cinci ani. Păi cum aşa? Ce e, în fond, Cronicuţa? Nu-i decât distilatul rahatului care se întâmplă pe la toate tembeliziunile să citez din Cârcotaşi). Practic, tot de ceea ce m-am ferit să văd pe sticlă, îmi era oferit în formă concentrată la Cronică. Nu le am în grilă la televizorul de acasă, dar la Cronicuţă am făcut cunoştinţă cu Etno tv, Manele tv Acasă tv, cu Mircea Solcanu şi costumaţia lui deşucheată, cu emisiunile alea a lui făcute cu Cabral. La Cronică am văzut OTV-ul de mai multe ori decât l-am văzut pe banda lui de emisie (unde credeţi că am auzit prima dată de Elodia?). Tot aici am văzut şi revăzut japiţe din lumea mondenă dându-şi cu părerea. Bomba lui Tănase, Bianca lui Bote sau curva lui Cristea şi câte şi mai câte, pe toate mi le-a prezentat Cronica. Şi eu nu am călcat pe canalele de profil, că am altele de făcut. Aici am cunoscut indelenţa Vioricăi de la Clejani şi talentul de bălăcăritoare al Nikitei. Că de, dacă dai mondenitatea pe un canal afară, ea revine la ore de maximă audienţă pe Prima. Da, cam asta-i concluzia. Cronica nu-i cu mult mai bună decât emisiunile din care-şi trage audienţa. E doar o relaţie de parazitism. Şi distilare. Nu vezi toată tâmpenia, ci numai partea mai  importantă. Ceea ce contează.

Mda, decât să stai cu ochii lipiţi de ecran ca să vezi şi tu un sân-doi la Neaţa cu Răzvan şi Dani, sau ţâţele Mamei Natură (ce vremuri, dom’le, ce vremuri) sau dotarea Roxanei Ionescu, mai degrabă aştepţi miercurea Cronicuţa. Şi duminică, în reluare. Şi vezi tot.

Paragraful anterior nu reflectă neapărat punctul de vedere personal.

Ei, cam asta a fost. Miercuri Cronica o să revină. Cu sau fără Şerban, merge mai departe. Să meargă, eu mă opresc aici. Cu vizionatul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *