Adiţă şi-a luat un şut în posterior… L-a primit cu Curaj

Am aflat, nepardonabil de târziu, că Adrian Curaj, ministru peste Educaţie, nu mai e… Nu mai e ministru, nu vă speriaţi… În locul lui cică a fost uns unul Mircea Dumitru, care până mai ieri era rectorul la Universitatea Bucureşti.

Nu-mi spune prea multe numele acestui individ, alcătuit mai degrabă din două prenume, căruia premierul Cioloş i-a cerut să „se concentreze pe continuarea unor proiecte incepute de ministrul Curaj dar cu insistenta mai mare pe invatamantul preuniversitar„.

Personal, am avut mari aşteptări de la fostul ministru, am fost printre primii care l-au felicitat – pe Facebook, că unde în altă parte puteam face asta? – pentru numire. Însă omul a reuşit să facă în aşa fel încât să nu facă mai nimic. Mi-a trimis de Paşti o felicitare. Mişcător gest, nimic de comentat. Ce să mai spun eu pe lângă ce au cuvinte de laudă au avut secretarele de prin şcoli care au trebuit să încarce pe nu ştiu ce server toate adresele de e-mail ale cadrelor didactice. Până la urmă efortul a fost la secretare, nu la minister, dar domnu’ ministru a marcat un punctuleţ la capitolul imagine. Şi asta doar pentru ca ministrul să arate ce aproape este el de truditorii de la catedră.

A mai venit cu ideea tâmpită ca elevii să stea toată ziua în şcoală. Că a văzut el că se practică şi pe alte meleaguri. Dacă vedea de ce şi cum anume se practică pe alte meridiane treaba asta, chiar că-mi părea rău după el. Pentru că, să avem iertare, în alte părţi elevii fac şi aplicaţii practice, nu doar stau cu posteriorul pe scaun şi-l ascultă pe profesor sau maistru cum le spune teoretic ce anume ar trebui să facă practic.

Să-i ţii pe elevi zi lumină la şcoală presupune dotări şi investiţii despre care în majoritatea şcolilor nici măcar nu poate fi vorba. Pe ce planetă trăim? Recunosc, sunt mare amator de SF, dar nici chiar aşa…

A mai venit cu ideea creaţă ca elevii să vină la şcoală de pe 12 septembrie, să aibă când povesti ce li s-a întâmplat în vacanţă. Am tratat subiectul aici, nu are rost să reiau…

Cam asta despre activitatea lui Adrian Curaj. Mai mult vorbe decât fapte, mai mult idei decât resurse. Personal, de la noul ministru nu aştept mare lucru. Poate că aşa nu voi fi dezamăgit. Dar, pe de altă parte, nici nu prea are timp să facă mari schimbări. Vara e de vacanţă, toamna sunt alegeri. Când să mai facă ceva? Să continue programele lui Curaj? Păi, dacă tot erau aşa de bune programele lui Adrian Curaj, de ce nu a fost lăsat acesta să se ocupe pe mai departe?

Tare mă tem că nu doar Adiţă a luat un şut în partea moale a corpului. Şi noi, cei care lucrăm în învăţământ, am încasat una zdravănă prin această schimbare care nu face nimic altceva decât să arunce praf în ochi şi să asigure încă ceva rezerve de timp pentru barca ce stă să se scufunde. Dar probabil că încă nu ne-am prins de figură. Sau nu ne interesează…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *