ALBINUŢA PUTUROASĂ. #2 SCOALA DERBEDEILOR. R. L. STINE

EDITURA CORINT JUNIOR

2007

TRADUCEREA LAURA BOTORCU

Acum vreo două săptămâni am dat o raită pe la librărie, cu Juniorul de mână. Şi acolo am văzut o cărţulie, ochioasă, ce-i drept, aşa de ochioasă că Juniorului i s-a lipit de suflet, mai ales că are şi niscaiva poze. Ei, până aici a fost în regulă. Unde poţi găsi cărţi ochioase decât în librărie.

Am luat-o şi către casă, cu cartea după noi. Asta e partea frumoasă a vieţii. Dar Juniorul a vrut să i-o şi citesc. Şi am citit-o. Şi, dintr-o dată, mi-am dat seama că era mai indicat s-o las pe raftul librăriei. Nu ştiu, poate sunt eu mai învechit, mai comunist din fire, dar pe vremea când aveam eu 9 – 12 ani nu exista aşa ceva pe piaţă. Până şi cei mai slabi din clasă se lăudau că au citit măcar un volum din Cireşarii, nu mai vorbesc de Toate pânzele sus… Da’ poate că-s eu prea înapoiat, ori poate mă bântuie fantomele trecutului glorios.

O poveste despre o şcoală care, să nu ne mai ascundem după deget, tinde să devină reprezentativă pentru învăţământul actual, mai ales dacă ne gândim la liceu şi ce mai înseamnă în ziua de azi un internat. Bernie Barosanu’, un băiat de clasa a patra, în care cică ar trebui să-l recunoaştem oarecum pe autor, are probleme. Cu un câine puturos, care trage vânturi îngrozitoare (chiar pe copertă, dacă citiţi, apare ceva foarte reprezentativ din punctul ăsta de vedere). Şi un papagal care vorbeşte cam ce nu trebuie. Şi are probleme cu directorul (în care eu am recunoscut, cam lipsit de încântare, pe piticania care a condus liceul Şendriceni în timp ce-mi făceam veacul pe acolo). Şmecherii, fraiereală pe faţă cu o tombolă aranjată din start. Un concurs pe care lumea se încăpăţânează să-l denumească Albinuţa Puturoasă şi nu Albinuţa Ortografică. Şi Băşinosul de câine, care ajunge cel mai bun elev al şcolii… Mă fraţilor, asta arată mai mult a caricatură.

Pentru liniştea sufletească a celor care se mai îndură să treacă pe aici, nu i-am citit Juniorului chiar ce scrie acolo. Mi-am dat seama că am oarecare imaginaţie în timp real. Aşa că i-am „citit” o poveste moralizatoare despre o albinuţă foarte harnică, deşi din când am primit reproşuri de genul „Hai, tata, iar te încurci la citit? Doar eşti profesor”. Da, profesor, dar, din fericire, nu la o o şcoală ca cea descrisă în carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *