AM BIFAT ŞI FILANTROPICA

Spre ruşinea mea, recunosc, dar acesta este adevărul, în sfârşit, am văzut şi eu celebrul film „Filantropica”. Da, au trebuit să treacă ceva ani până să-l vizionez şi eu, dar s-a întâmplat. Şi nu pot să nu fac:

A) Autocritica. Cum de mi-a scăpat o asemenea bijuterie cinematografică? (Nu spun perlă că se interpretează). Spre ruşinea mea, am aşteptat mult. Prea mult.

B) Oarecare caz de treaba asta. Aşa cum există politicieni care sunt obligaţi la cinste toată viaţa pe care o petrec într-o opoziţie crâncenă, aşa există şi scenarişti şi regizori care ar merita cu prisosinţă Oscarul. Şi actori, odihnească-se în pace Gheorghe Dinică!

Filantropica mi-a plăcut. Enorm! Nici nu mai ţin minte de când nu m-a mai distrat aşa de bine un film românesc. Am râs la fel, poate, la „Nea Mărin miliardar” dar eram mult mai tânăr şi dacă o vedeam pe Stela dând ochii peste cap… Nici nu trebuia mai mult să pufnesc în râs.

C) O paralelă dulce-amară între personaj şi interpret. Mircea Diaconu şi Ovidiu.  Politicianul actor, versat şi incompatibil şi nevinovatul profesor de liceu care se cacă pe demnitate pentru a avea bani pentru o gagică… Şi unul, şi altul, adică şi Mircea Diaconu şi Ovidiu, au reuşit să ne păcălească. Mamă, şi chiar îl simpatizam după ce-l auzeam gudurându-se „aniversăm zece ani de căsătorie, e femeie şi trebuie distrată, ştiţi cum e…”. Dar masca a căzut. Ovidiu, în ciuda faptului că e victimizat, tras pe sfoară, luaţi-o cum vreţi, tot are sânge de escroc în el şi trebuia numai nişte craci lungi să-i scoată transfuzia la suprafaţă.

Cât îl priveşte pe Mircea Diaconu, el nu mai are nevoie de nicio prezentare. incompatibil şi specialist în trafic de influenţă, ne-a tot dus de nas de la Revoluţie încoace, împreună cu celălalt specialist în scenarii revoluţionare, Sergiu Nicolaescu. Acum, tras pe linie moartă de partidul la care a muls (că dacă spun supt se interpretează), Mircea Diaconu spune că oricum îl doare în cur, că are un rol care face cât un mandat. Măi să fie, au ajuns actorii români să câştige cât cei de la Holly sau măcar Bolly wood. Vulpea când nu ajunge la struguri, îşi bagă piciorul că-s acri.

Dar „Filantropica” merită  atenţie. Diaconu îşi arată adevărata faţă în rol. Cea de escroc înnăscut. Dar care mai are şi conştiinţă. În film, că în viaţa reală…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *