Amintiri din Epoca de Aur. Cel mai cult miliţian

Postul de ieri, cu cartea lui Marian Godină, a cam dezmorţit traficul pe blogul subsemnatului. A trecut pe aici şi domnul Godină – mi-a lăsat un comentariu pe face. Unul care demonstrează celor care mai aveau îndoieli că e un om cât se poate de onest şi responsabil.

Pe privat, un prieten de pe Face – nu dăm nume; dacă omul dorea să fie cunoscut scria pe perete sau la comentarii – m-a întrebat dacă aş fi în stare să scriu o carte de circulaţie la fel de bună ca a lui Marian Godină. Sincer să fiu, nu mi-am propus să scriu o carte de circulaţie. Nici n-o s-o fac din credinţa sinceră că cea mai bună carte de circulaţie este tata. Sau mama, depinde cine duce şi aduce copilul de la grădiniţă. Mulţumit de răspuns, prietene?

Da, foarte, la asta nu m-am gândit. Dar zici că ai făcut la Câmpina. De ce nu te-ai făcut gabor?

Iar sincer, mă cam deranjează chestia cu gaborul. Nu răspund la întrebarea asta, poate o să fac un post.

Dar ştii vreo fază comică cu miliţieni de la Câmpina?

Ştiu faze comice de la Câmpina, dar cu poliţişti. Ştiu o droaie. Dar cu miliţieni…

Ştiu şi cu miliţeni, cum să nu.

Pe vremea când eram un puşti care se temea şi de umbra lui cel mai grozav mă temeam de Simion (aşa îl ştia toată lumea), miliţianul din comună. Nu numai că era miliţian dar se comporta ca atare. În ziua de azi e greu de crezut că, acum vreo treizeci de ani miliţianul nu avea niciun fel de greţuri să vină să te cotonogească la şcoală, în faţa clasei. Să vadă toată lumea ce grea e palma de miliţian. Pentru o glumă de-asta poliţistul ajunge la puşcărie. Miliţianul însă n-avea a se teme de astfel de urmări.

Miliţianul Simion se temea însă grozav de examene. De ce anume, nu e greu de bănuit. Băiat vânjos, cu burtă ce impunea respect, mereu  roşu la faţă (se poate bănui de ce) devenise miliţian mai degrabă prin concurs de împrejurări. Dar, chiar şi concursurile astea de împrejurări mai au scăpări. Miliţianul trebuia să echivaleze nişte examene, altfel risca să nu primească tabla următoare. Şi cum tinicheaua de pe umăr venea la pachet cu nişte bani e lesne de înţeles de ce un tip incult ca Simion încerca să promoveze şi el.

Ajunge la Darabani unde, printre altele, trebuia să susţină examen la Istorie.

Comuniştii, printre alte rele năravuri, aveau pretenţia că tot ce s-a mişcat în istorie s-a mişcat din cauza comuniştilor. Astfel, la şcoală am învăţat nu despre epoca de piatră ci despre „comuna primitivă”. În ceea ce priveşte Revoluţia Franceză, se insista grozav pe Comuna din Paris astfel că impresia generală era că afurisiţii de comunişti şi-au băgat coada şi pe acolo.

Şi lui Simion, miliţian destoinic, îi cade subiectul cu Comuna din Paris.

După ce şi-a dres glasul în pumn, tovarăşul miliţian a ridicat sfios două degete.

-Tovarăşa profesoară, pot să vă rog ceva?

-Da, tovarăşu’ miliţian, ce problemă aveţi?

-Tovarăşa profesoară, nu puteţi să-mi daţi şi mie o comună din judeţ? Că eu prin judeţul Botoşani am mai fost, am mai văzut câte ceva dar vă rog să mă credeţi că nu ştiu nicio comună de la Paris…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *