Bani din scris…

Mult timp am considerat că nu e cazul ca un scriitor să anunţe public că a încasat bani pentru cărţile pe care le-a scris. Sau pentru orice altă activitate care are legătură cu menirea de scriitor.

Să încasezi bani pentru ceea ce faci ar trebui să fie ceva banal de normal. La fel de natural ca respiratul, ca zborul păsărilor sau înmulţirea paramecilor. Dar în România trăim nu doar într-un alt timp, unul care e supărător de învecinat cu evul mediu timpuriu, ci şi după alte reguli. Reguli care nu au nimic în comun nici cu corectitudinea, nici cu bunul simţ. Şi în urma cărora autorii rămân cu buzele umflate. Degeaba ai contract cu o anumită editură, degeaba se angajează să-ţi plătească la termenul stabilit. Absolut degeaba…

Am păţit-o de prea multe ori în trecut. De mult prea multe. Aşa încât mi s-a tocit entuziasmul şi dorinţa de a mai înşira poveşti pe hârtie. Ce folos că scrii un roman bun? La ce ajută să scrii o sută sau o mie de povestiri bune dacă nu primeşti pentru ele nici măcar suficient mărunţiş cât să cumperi un capac de sticlă de bere sau o doză golită?

Ţi se ia şi motivaţia de a mai promova propria carte sau antologie. Atâta timp cât nu primeşti nimic la schimb pentru munca depusă orice efort e steril, lipsit de  finalitate. Pentru autor, deoarece editura are de câştigat. Însă autorul nu. El trebuie să se mulţumească doar cu sentimentul extraordinar pe care îl oferă cartea pe raft. Nu e de lepădat, pe bune că nu e de aruncat la gunoi, la fel cum nimic nu poate egala entuziasmul fanilor.

Însă când scriitorul scoate bani din buzunar pentru treaba asta, parcă nu e în regulă. Să te deplasezi la o lansare de carte, la un târg de carte, la o întâlnire cu cititorii sunt activităţi care consumă bani. Pe care scriitorul trebuie să-i scoată din buzunar; editura nu se încurcă cu astfel de amănunte minore.

Da, cam asta mi-a fost viaţa de scriitor o bună bucată de timp. Însă acum a venit soarele şi pe strada mea. Am găsit o editură pe placul meu. De fapt o editură care ar putea fi pe placul oricărui scriitor din România – ce scriitor nu-şi doreşte să fie respectat de editură? Ce scriitor nu-şi doreşte să semneze contracte care să fie respectate, nu să fie evaluate la valori mai mici decât  hârtia pe care sunt scrise?

Am primit bani de la Editura Crux. Din nou. Conform datelor şi condiţiilor stabilite în contract. Bani din cărţi. Bani din cărţile mele…

Încetul cu încetul activitatea de scriitor începe să devină profitabilă. Parcă respir altfel, parcă viaţa are gust. De fapt nu… Nu parcă. Nu mai e vorba de o senzaţie de moment. E vorba de ceva copleşitor de concret. Genul de senzaţie pe care prea arareori o încearcă un scriitor din România.

În ceea ce mă priveşte, încep să mă obişnuiesc… Mulţumesc Crux! Mulţumesc Deea Sterea şi Andrei Mazilu, editorii mei preferaţi! Aţi reuşit să demonstraţi că vă pasă.

Bani din scris… Bani din cărţi… În România. Incredibil dar adevărat!

P. S. Dacă sunteţi interesaţi să vedeţi pe ce am câştigat eu bani ca scriitor, găsiţi mai multe lămuriri aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *