BILANŢ. FUNCŢIA DĂUNEAZĂ GRAV SCRISULUI

Pentru că sfârşitul de an este aproape, chiar foarte aproape, se cere, din anumite puncte de vedere, un oarecare bilanţ. Nu, nu unul financiar contabil că de ăsta sunt sătul şi, graţie grijilor pe care şi le-a făcut guvernul pentru mine, anul acesta am fost mai ieftin cu 25%. Blogul ăsta este al scriitorului Mitoceanu Ciprian şi, pentru moment, al lui o să rămână. Bilanţul scriitorului. Că pentru scriitor bănuiesc (sper) că poposiţi pe aici.

Fraţi cititori, din punct de vedere al scrisului, 2011 a fost un an cam dezastru. Adică aproape de dezastru, că se putea şi mai rău. Nu cu mult mai rău, ţinând cont de faptul că am scris numai patru titluri (dacă scriam trei, unu sau nimic nu era cu foarte mult mai puţin). Trei povestiri şi un roman, început în 2010. Deci, per ansamblu, regres (în 2010 am marcat 18 povestiri şi romane, dar atunci nu aveam blog pe care să mă laud). Şi ce am scris în 2010 a fost până în septembrie.

După care am intrat pe funcţie. Director la Şcoala Mileanca, unde, se ştie, se organizează nunţi în şcoală. Printre altele. Şi, de activitatea lu’ scriitorul s-a  cam ales praful. Pentru că nu se prea pot împăca una cu alta. Anul şcolar 2010 – 2011 a fost cum a fost. Adică bun, dar 2011 – 2012, mai bine nu comentez. Dacă şi semestrul doi e la fel ca primul semestru…

Şi, pentru că la bilanţ trebuie prezentate şi cauzele, nu numai rezultatele, mă acuz. Zdravăn. Mă arăt cu degetul. În primul rând, prin august mi-am dat demisia din funcţie. Apoi am revenit, la intervenţia prietenilor, că nu voia nimeni director. Rău am făcut. Mi-am făcut de lucru, cum se spune, şi asta nu numai din perspectiva faptului că nu am mai scris (mai) nimic.

La începutul lui decembrie am recidivat. Cu demisia. (Şi) din cauza problemelor de sănătate, dar deocamdată nu am primit niciun răspuns, ceea ce nu are darul să mă liniştească. Atunci când pentru un lucru nu se bat doi oameni, poţi să-l laşi în stradă că nu-l fură nimeni. Cam aşa e şi cu funcţia de director. N-o vrea nimeni, m-a, găsit eu mai fraier. Pun pariu că, dacă o să-mi doresc vreodată să devin director, o să vrea şi alţii. Dar deocamdată nu vreau. Vreau să scriu, să mai citesc şi altceva în afară de legislaţie. Să mai am şi grija mea şi a familiei, nu numai a altora. Să-mi văd de sănătate. Să mai facă şi alţii muncă voluntară.

Ei, cam asta a fost cu 2011. Am scris puţin (chiar aseară mi s-a reproşat asta la telefon, că anul ăsta m-am lenevit), în schimb am semnat contracte pentru ce am mai scris în 2010. Şi 2011. În concluzie, m-am lăsat pe tânjală când lucrurile au început să meargă. Şi nu mi se pare drept. Şi nici corect. În primul rând faţă de mine. Deci, funcţia dăunează grav. Şi sănătăţii, şi scrisului.

Despre ce-mi doresc în 2012 cu altă ocazie, deşi cred că deja bănuiţi. Până atunci, „La Mulţi Ani!”. Sincer, din inimă şi la toată lumea.

4 păreri la “BILANŢ. FUNCŢIA DĂUNEAZĂ GRAV SCRISULUI”

  1. Numai tu m-ai vazut? O tara intreaga m-a vazut, poate si peste hotare. Iar acum, de Revelion, anunt cu durere ca nu pot organiza petrecerea de sfarsit de an in scoala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *