Blestemul Lilianelor la Ministerul Educaţiei

Încă nu e oficial dar nici nu mai există vreo speranţă să nu se întâmple. Liliana Mincă e pe cale să devină secretar de stat la Educaţie. Şi, dacă până acum m-am gândit la plecatul din ţară ca la o alternativă, din momentul în care am auzit că Liliana Mincă va deveni secretar de stat emigrarea a devenit singura alternativă. Mda, nu mă gândesc să plec din ţară ci chiar voi încerca să plec. Nu aiurea, nu cu capul înainte dar nici nu mai vreau să rămân în ţara în care astfel de personaje ajung să conducă destinele Educaţiei. Pentru început îmi caut de lucru în alte domenii. E foarte probabil să renunţ la catedră. Nu din ambiţie ci de scârbă. Şi pentru că sistemul de învăţământ este blestemat. Blestemul Lilianelor.

Până nu demult am trăit cu impresia că, pe lângă Ecaterina Andronescu, cea mai nefastă fiinţă din sistem era Liliana Preoteasa, eternul subsecretar de stat care trăia cu impresia că nimeni nu o mai poate învăţa nimic. A tăiat şi a spânzurat cum a dus-o capul, dovedind o lipsă totală de consideraţie faţă de miniştri „Fiecare credea că lumea începe cu ei”. Adică nu ştiau pe ce lume trăiesc. Bine că ştia Liliana Preoteasa.

Despre profesori era de părere că „din păcate se recrutează treimea inferioară, în loc de treimea superioară”. Nu pot să nu-i dau dreptate într-o oarecare măsură. Dar întrebarea este de ce anume se ajunge la asta? Avea Liliana Preoteasa partea ei de vină? Ca subsecretar de stat în Minister putea acţiona în interesul învăţământului. Nu a făcut-o.

Se lăuda că, pe timpul cât a fost director la Colegiul „Sfântul Sava” a băgat aşa o democraţie în elevi, că aceştia au ajuns să poarte prin curte cruci pe care erau scrise numele profesorilor pe care nu-i mai doreau la catedră. Arată mai degrabă sinistru decât democratic. Democraţia trebuie mai întâi învăţată, asimilată şi abia apoi oferită populaţiei. Să încurajezi manifestări astfel de morbide, să te lauzi că aceasta a fost schimbarea pe care ai produs-o în sistem…

Am întâlnit-o faţă în faţă la Târgovişte, prin 2011. Am şi schimbat câteva vorbe cu ea. Cât a durat instruirea n-a făcut decât să repete aceleaşi şi aceleaşi lucruri, de parcă se adresa unor persoane înapoiate mintal. Mamă ce-i mai turuia gura. Dacă cineva întreba ceva – da, mai existau şi persoane care aveau nevoie de lămuriri suplimentare – nu dădea un răspuns clar şi concis. Nu… Începea de la Adam şi Eva. Am unele explicaţii privind această strategie dar nu le voi dezvălui aici. Liliana Preoteasa ţine de domeniul trecutului pe când Liliana Mincă este viitorul. Un viitor sumbru, fără îndoială.

De când am primit „vestea” mă tot duce gândul la  “Ne sutor ultra crepidam”, rostit, se spune, de către pictorul grec Apelles. Atunci când un cizmar i-a făcut observaţii în legătură cu încălţămintea unuia din personajele pictate, artistul i-a mulţumit şi a reparat eroarea din tablou. Încurajat, cizmarul a început să-i aducă şi alte reproşuri dar Apelles l-a oprit cu celebra expresie care înseamnă „Nu mai sus de sanda”. O povestire plină cu tâlc datorită căreia am realizat că, în situaţia existentă, Liliana Mincă nu poate să-şi dea cu părerea nici măcar despre sanda.

Dacă Liliana Preoteasa avea experienţa directă a catedrei – după câte s-a putut constata aceasta nu a contat foarte mult – Liliana Mincă nu are decât diplome. Suficiente cât să tapeteze pereţii întregului Minister.

Diplomele, indiferent cât de numeroase, la fel ca atestatele profesionale cu care s-a pricopsit, nu-i vor asigura niciodată abilităţile necesare pentru funcţia în care s-a cocoţat; Liliana Mincă nu vine la Ministerul Educaţiei decât să demonstreze că se poate şi mai rău. După Ecaterina Andronescu şi Liliana Preoteasa e rândul ei să demonstreze ce poate.  Nici nu vreau să-mi imaginez cum va arăta Educaţia cu Liliana Mincă pe post de secretar de stat. Există atâtea persoane capabile, atâţia profesori valoroşi, oameni care au experienţă adevărată în spate şi nu doar abilităţi pe hârtie, dar pe ei nu i-a băgat niciodată nimeni în seamă. Locul lor e la catedră, nu la Minister. Intelectualii adevăraţi sunt huliţi şi puşi la colţ. Parveniţilor li se deschid toate uşile.

Mă simt din ce în ce mai scârbit de sistem. Din ce în ce mai inutil. Deziluzia atinge pragul depresiei. Nu mai vreau să fac parte dintr-un sistem atât de putred care nu-şi respectă valorile. Am început să-mi caut alt loc de muncă. Merge cam greu pentru că nu pot să accept orice. Chiar orice. Nu e de vină mândria cât anumite probleme de sănătate pe care mi le-a adus munca la catedră iar timpul mi le-a accentuat. Apropo, dacă dispuneţi de vreo informaţie care să mă ajute, vă mulţumesc anticipat…

Un gând despre „Blestemul Lilianelor la Ministerul Educaţiei”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *