CABAL. CLIVE BARKER

EDITURA RAO

2004

TRADUCEREA GABRIEL STOIAN

 Cabal se vrea şi este un roman de groază. Unul în care supranaturalul şi fiinţele ciudate sunt la ele acasă iar morţii au în ei mai multă viaţă decât ar fi decent.

Aaron Boone nu prea ştie ce e cu el. Şi, mai ales, nu este deloc sigur dacă a ucis sau nu persoanele care apar în fotografiile pe care psihologul său, solidul şi impecabilul din toate punctele de vedere doctor Decker i le aşează în faţa ochilor în timpul unei şedinţe de analiză.

Dar dacă Boone (doar Boone, cum îi spune lumea) este oarecum confuz, Decker reuşeşte să-l convingă că nimeni altul nu putea să făptuiască respectivele crime. Şi din acest punt lucrurile cam scapă de sub control pentru toată lumea. Boone încearcă să-şi găsească moartea sub roţile unui camion dar moartea refuză să se ocupe de el şi la spital o arătare de coşmar, Narcisse (un bărbat misterios, în ciuda numelui), dotată cu unghii false de argint, numai bune de spintecat, îi povesteşte despre Midian, refugiul celor pe jumătate morţi, damnaţii din Seminţia Nopţii.

Boone ajunge în Midian care, aparent, nu e decât un uriaş cimitir. Însă aici află adevărul, un adevăr care nu prea mai contează deoarece adevăratul ucigaş, sub protecţia şi comanda Măştii, a făcut tot ceea ce trebuie ca Boone să fie considerat responsabil de masacre.

Boone moare. Cel puţin aşa ar trebuie să se întâmple după toţi cei care aveau o armă au tras în el; până şi impecabilul doctor Decker nu se sfieşte să-l plumbuiască puţin (desigur, din motive mult prea personale decât dintr-o sănătoasă atitudine de cetăţean).

Dar Boone a avut o iubită. Pe Lori, care nu e foarte convinsă de multe lucruri. Pleacă pe urmele iubitului ei şi, inevitabil, ajunge în Midian iar pentru cei de aici se dezlănţuie haosul.

Cum anume şi care sunt proporţiile dezastrului, nu puteţi afla decât citind cabal de Clive Barker.

Din păcate, chiar dacă intriga este destul de incitantă şi îndeamnă la lectură, totuşi, sunt destule aspecte care trag cartea în jos. Şi sunt sigur că, atunci când Stephen King a spus „Clive Barker este un autor aşa de bun, încât mi-e tare greu să vorbesc despre asta” încă nu citise Cabal.

Deşi descrierile sunt captivante totuşi, per ansamblu, modul cum se leagă evenimentele unul de altul este cam debil, motivaţiile nu prea stau în picioare, au în ele la fel de mult realism ca lacrimile lui Băsescu atunci când acesta îl plânge pe dragă Stolo.

Bunăoară, faptul că Decker ajunge în acelaşi timp cu Boone în apropiere de Midian fără să fie îndrumat într-acolo. Sau masacrul de la hotel. Şi Decker reuşeşte să-i convingă pe toţi că Midianul ascunde ceva înspăimântător. Sau faptul că, dintr-o dată, şeriful Eigerman se hotărăşte să termine cu societatea ascunsă sub necropolă fără ca habar să aibă cu cine are de-a face — până la un punct, unul bine dus mai încolo, mi se părea de bun simţ ca poliţiştii să considere că au de-a face cu oameni şi apoi să-şi dea seama că, de fapt, sunt altceva. Ori nu aşa te comporţi cu oamenii — sau cu altceva — până nu-ţi dai seama despre ce este vorba.

Plus creatura din flacără, şi modul cum Boone devine Cabal. Cam debilă, cam prea trasă de păr.

O lectură agreabilă, dar nu una de neuitat. Oricum, Clive Barker rămâne în atenţia mea. A reuşit, cumva, să-mi capteze interesul.

Prezentarea acestei cărţi a fost oferită cu sprijinul librăriei online libris.ro. Aici găsiţi şi cărţi în engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *