Cartea cu scoarțe de argint, ferecate

FLORIN PÎTEA

CARTEA CU SCOARŢE DE ARGINT, FERECATE – DELIRUL ÎNCAPSULAT

EDITURA CRUX PUBLISHING

2015

 

Mai întâi de toate trebuie să mărturisesc un lucru: de fiecare dată când îmi cade în mână o antologie în care se găseşte vreo povestire semnată Florin Pîtea, primul lucru pe care îl fac (după ce plătesc cartea, desigur, să nu creadă cineva că trec direct la „primul lucru”) e să caut în cuprinsul cărţii povestirea semnată de autorul născut la Câmpina (un minunat oraş de care mă leagă o mulţime de amintiri extraordinare; în special de o anumită Şcoală de Poliţie). Şi apoi să trec la lectura ca atare. N-am procedat astfel decât o singură dată, când nu ştiam ce-i poate capul lui Florin. Iar de atunci a devenit un obicei. Pur şi simplu, are omu’ ăsta un talent la pus în pagină „trăsnăi” că e de-a dreptul irezistibil. Îmi aduc aminte că, după ce am citit „Nostalgia revoluţie” am pierdut o zi întreagă încercând să-mi amintesc (mai degrabă fără să vreau decât în mod voluntar) care era continuarea la „Din văzduh cumplita iarnă…”.

Prin urmare, nu pierd nici o ocazie de a fi la curent cu ce anume mai născoceşte Florin Pîtea sub pălăria cu care s-a împopoţonat pe coperta a patra a „Delirului încapsulat”. Pălărie cu care s-a prezentat, de altfel, şi la lansarea de la Gaudeamus, împreună cu Cartea cu scoarţe de argint, ferecate (există o astfel de carte).

Şi Florin s-a ferit să mă dezamăgească. Încă de la primele pagini dăm peste cartea cu coperte de argint, atât de bine ferecată încât mulţi eşuează dramatic în încercarea de a-i smulge secretele. La un moment dat chiar am început să mă tem că nimeni nu va reuşi să desfacă încuietoarea cea meşteşugită. Noroc cu fetiţa cu chibriturile şi celebrul Gavroche, care îi dau ei cumva de capăt.

Autorul se pricepe de minune atât să creioneze personaje memorabile, să îmbunătăţească eroi deja consacraţi, cât şi să spună poveşti care să te ţină cu sufletul la gură. Sunt în stare să pun pariu că lui Cezar Petrescu nu i-a trecut nici măcar o clipă că celebrul său Fram putea să fie mai mult decât ursul polar. Chiar Fram, ursul bipolar, care, după o experienţă personală destul de interesantă a ales să trăiască printre oameni, alături de prieteni pe care să-i scoată din necaz când, aparent, nu mai există o scăpare. Sau cine şi-ar fi închipuit că Pălărierul Nebun poate deveni Pălărierul Sănătos şi să înceapă, din nebănuit de multe puncte de vedere, o viaţă nouă?

Cât despre celebrul agent 007 – Bond. James Bond – sunt sigur că ar deveni invidios să afle că în serviciul Maiestăţii Sale Imperiale există un anume agent Bon d’Age ale cărui isprăvi au devenit legendare. Iar în toiul războiului goreniano-ovekian şarmantul agent are şansa să-şi consolideze aura de invincibilitate, chiar dacă spre finalul misiunii stârneşte mai degrabă râsul, într-un mare fel care aminteşte de celebrele bancuri cu spioni americani în U.R.S.S. Dar totul este bine când se termină cu bine. Pentru agentul Bon d’Age, că acţiune încă mai există.

Avem de-a face şi cu o mecanoidă, Fecioara de Fier Forjat (bănuiesc că sunt puţini cei care nu au auzit de celebrul instrument medieval de tortură) care, într-o siropoasă parodie a seriei Karate Kid devine expertă în arte marţiale. Asta după ce a călătorit cu vasul condus de căpitanul Nema (bănuiesc că Jules Verne nu s-ar da în lături să-l contacteze pe Florin Pîtea pentru niscaiva explicaţii lămuritoare). Cei interesaţi pot afla cum s-a născut jocul de badminton, botezat astfel după numele celei care l-a inventat, o încântătoare doamnă cu care nu-i bine să te pui dacă şi-a pus ceva în cap. Mai ales când cea mai bună prietenă a ei este celebra Jeanne d’Arc Electrique şi mai are parte şi de alte ajutoare de nădejde.

Pîtea explorează teritoriul steampunk cu uşurinţa cu care-şi face cititorul să se tăvălească de râs. Gadgeturi animate de aburi, alături de maşinării ciudate populează volumul, ajutându-i sau încurcându-i pe eroi. Strategii bizare care totuşi dau rezultate. Şi, pentru cei interesaţi, o pagină de adevărată istorie (în maniera Pîtea) despre inventarea (şi modernizarea) telefonului.

O aventură hazlie şi serioasă, pusă în pagină cu un talent incredibil. Pe scurt, Cartea cu scoarţe de argint, ferecate.

Această recenzie a apărut pentru prima dată în Revista Nautilus

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *