Cât costă jumătate de catedră?

A cam trecut vara, nu-i aşa? Vacanţa mare s-a dovedit în cele din urmă cam prea mică deoarece pe buzele tuturor domină o singură întrebare: când a trecut vacanţa mare? Parcă mai ieri ne băteam capul cu medii, cu virtualii corigenţi sau repetenţi. Şi gata? E deja aproape septembrie?

Pentru cei care nu ştiu, anul şcolar începe, pentru profesori, la 1 septembrie. Aşa că n-a mai rămas mare lucru din concediu.

Şi, pe măsură ce se apropie sfârşitul concediului, se accelerează vânzoleala şi agitaţiile pe marginea catedrelor.

Aparent, dacă eşti titular, poţi sta liniştit. Ce este al tău este pus deoparte, aşa că nu ai de ce să-ţi faci probleme.

Aparent… Deoarece există cazuri şi necazuri. Mai ales în învăţământul gimnazial.

Datorită modului facil în care se poate obţine o diplomă de licenţă a crescut în ultima perioadă numărul de persoane care posedă aşa ceva şi, prin urmare, au dreptul să presteze la catedră. De unde a rezultat o înghesuială deosebită pe anumite discipline. Cu câteva minute în urmă citeam despre cazul unei profesoare de biologie care, deşi a obţinut nota maximă la examen nu se poate titulariza. Pentru că nu mai există catedre titularizabile. Şi nu numai la biologie, ci şi la chimie, istorie, fizică, geografie, educaţie tehnologică. Există însă posturi titularizabile la limba şi literatura română, limbi străine…

Cei care lucrează în învăţământul rural ştiu că pentru a fi plătit calificat este necesar să predai calificat minim jumătate de catedră. Adică cel puţin nouă ore. La oraş treaba e mai complicată, în sensul că ai nevoie de minim două treimi de catedră calificat. În plus, la oraş majoritatea profesorilor sunt forţaţi să-şi completeze catedra pe disciplina pentru care sunt calificaţi chiar dacă asta presupune să lucreze la câteva şcoli.

În concluzie, treaba cu jumătatea de catedră e valabilă doar în mediul rural. Acolo apar „candidaţii” şi posibilitatea de a face o faptă bună.

Acum ceva săptămâni stăteam la taclale cu un coleg mai tânăr care-mi povestea cum a trebuit să facă faţă tiraniei unui director. Care, printre altele,  a avut pretenţia ca amintitul coleg să-i prezinte în fiecare zi proiectele de lecţie. Desigur, având în vedere că era vorba de un debutant, pretenţia directorului era legitimă. Însă dacă ţinem cont că doar unui singur debutant din toată şcoala i se cereau proiectele de lecţie, alunecăm din sfera legitimului în cea a abuzului.

De ce anume s-a întâmplat asta? Pentru că individul şi-a permis nu doar să se titularizeze pe postul „rezervat” pentru nora directorului (care, în treacăt fie spus, n-a reuşit să obţină nota necesară deşi ce era al ei era pus la păstrare) dar nici n-a vrut să audă de cedat jumătate de catedră. Domnule, e postul meu, pentru asta am făcut facultate, asta scrie pe diploma mea, există o lege, ce-ar fi să o şi respectăm?

Directorul a respectat-o. Scrâşnind din dinţi dar a respectat legea. În varianta cea mai dură. Chestia cu proiectele de lecţie a fost partea cea mai cronofagă.

Mulţi se vor întreba dacă nu era mai simplu să cedeze jumătatea de catedră. Stând însă şi analizând, am ajuns la concluzia că nu merita. Nu merita chiar deloc. Asta deoarece să cedezi jumătate de catedră costă. Costă chiar mult. Mai mult decât să suporţi „legea”.

Cât costă să cedezi jumătate de catedră?

Să pornim de la imagine, în primul rând.

Acum nişte ani am făcut greşeala să cedez jumătate de catedră. Finalul gradului I bătea la uşă, aveam nevoie de linişte şi, pentru a preîntâmpina presiunile politice şi de altă natură ce se prefigurau, am preferat să cedez „din prima”. În avans chiar.

Pe de o parte sunt genul de om care nu poate dormi bine dacă ştie că a putut să ajute pe cineva dar nu a făcut-o. Din egoism, că doar ce alt motiv ne poate împiedica să ajutăm pe cineva? Puteam să cedez jumătate de catedră? Da, puteam s-o fac, nu depindea decât de mine… Un cuvânt şi fapta bună devenea realitate.

Pe de altă parte nu ştiam ce presupune să cedezi jumătate de catedră şi mânat de un altruism care numai bine nu mi-a făcut am ignorat avertismentele celor mai vechi în meserie care mi-au spus că o să-mi pară mai mult decât rău. Dragilor, nici nu ştiţi câtă dreptate aţi avut. Însă o lecţie învăţată pe propria piele e o lecţie care nu se uită niciodată.

Am cedat jumătatea de catedră. Completarea mi s-a făcut cu muzică, desen şi o oră de religie.

La câteva zile după fapta bună aflu că vine brigada de la Inspectorat. O veste extraordinară pentru cineva care nu a mai predat în viaţa lui disciplinele cu care i s-a făcut completarea de normă.

La şase săptămâni după debutul anului şcolar au venit băieţii şi fetele cu brigada. Cea mai des rostită întrebare la care a trebuit să răspund a fost:

-Cum de aţi făcut asta?

De fapt, din toată activitatea mea, un singur lucru i-a intrigat cu adevărat pe cei mai mulţi dintre cei veniţi în vizită de lucru:

-Vai, ce faptă bună, domn profesor… Să cedezi unei colege jumătate de catedră, rar se mai găseşte aşa omenie în ziua de azi. Cum de aţi făcut asta?

La un moment dat mi-a sărit muştarul şi i-am spus uneia dintre curioase:

-Doamnă, eu nu vă dau jumătate din cât am primit pentru fapta mea bună. Vă dau tot… Vă dau de zece ori mai mult. De o sută de ori mai mult… De câte ori vreţi dumneavoastră vă dau mai mult ce am primit pentru jumătatea de catedră pe care am cedat-o. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu am primit nimic. Zero! Ştiţi ce înseamnă zero înmulţit cu un milion?

-Vai! Cum se poate să afirmaţi aşa ceva? Nu vă e ruşine?

-Dar cum e posibil ca dumneavoastră să mă întrebaţi de zece ori în trei minute cum am cedat jumătate de cartedră?

Doamna a făcut o grimasă din care am înţeles ce părere are despre mine. Nu era prea măgulitoare.

Dar am înţeles că, indiferent de bunele mele intenţii şi de altruismul dovedit, nu m-a crezut nimeni. Toţi erau de părere că am făcut o afacere grozavă şi îşi doreau partea. Bine, nu chiar toţi dar erau destui. Le-am oferit la toţi de un milion de ori ceea ce am primit şi eu. Când nu primeşti nimic şi ai posibilitatea de a da mai departe, îţi poţi permite să fii foarte darnic. Mână spartă chiar. La o adică ce mai conta? Oricum la capitolul imagine eram praf…

Pe lângă şifonarea imaginii – principalul cost la cine ţine cât de cât la munca şi prestigiul din dotare – cedarea unei jumătăţi de catedră are implicaţii cronofage nebănuite. Asta pentru că a ceda jumătate de catedră nu presupune să-ţi faci munca doar pe jumătate, de unde atâta fericire? Trebuie să predai jumătate de normă specializări cu care nu ai nicio tangenţă. Şi dacă vrei să nu te eticheteze elevii ca fiind prost, pui mâna pe carte şi înveţi, te documentezi, te dai peste cap să fii profesor.

Ştiu din experienţă. Habar n-aveam că e aşa de dificil să predai muzică sau desen. Practic, în anul respectiv, mai mult decât orice am studiat muzica şi desenul, activităţi care nu mi-au făcut prea multă plăcere şi nu m-au îmbogăţit în sens spiritual şi intelectual. Despre cel material nici nu încape discuţie. Dar trebuia să apar în faţa clasei în postura de profesor de muzică şi desen şi nu doream să-mi şifonez imaginea mai mult decât reuşisem s-o fac. Fără voia mea, desigur.

Cât durează să te pregăteşti pentru a preda jumătate de catedră necalificat? Din experienţa personală şi din ce am mai discutat cu colegii aflaţi în situaţii similare, e necesar să aloci între şase şi nouă-zece ore pe săptămână. Depinde cât de străină îţi este disciplina cu care ţi se face completarea de catedră.

Adică între două sute şi peste trei sute de ore pe an.

Dacă ai bafta şi competezi norma didactică cu discipline la care se susţine Evaluare  Naţională, adică Limba şi literatura română, Limba străină, Matematica, Fizica, Biologia – depinde de ce „găuri” există în încadrarea cu personal al şcolii, om te-ai făcut. La cele vreo trei sute de ore pe an de pregătire individuală mai adaugi încă măcar treizeci de ore de pregătire suplimentară cu elevii în vederea susţinerii examenului de Evaluare Naţională.

Planificările ridică altă bătaie de cap şi alt consum cronologic. Dacă predai o anumită disciplină – sau discipline – de ceva ani, să nu-mi spui că refaci planificările de la cap la coadă. Nu, iei planificarea de anul trecut, studiezi un pic programa în căutarea modificărilor şi în funcţie de ce găseşti, mai faci mici schimbări. Perii planificarea, nu o refaci de la zero.

Dacă predai ceva absolut nou… Ei bine, situaţia se schimbă. Radical. Poţi apela la didactic.ro. Aparent, acolo găseşti tot ce ai nevoie. Însă cele mai multe dintre planificările de pe acolo n-au în spatele lor prea multă muncă serioasă. Fără supărare, dar aceasta e părerea mea. Multe sunt realizate după manual. Asta în condiţiile în care planificarea se face pe baza programei şcolare şi nu a manualului. Dacă vrei ceva de care să fii mulţumit faci singur planificarea.

Cât timp îţi ia o asemenea activitate? O planificare corect întocmită, muncită în adevăratul sens al cuvântului, o planificare anuală, semestrială la care se adaugă şi planificarea pe unităţi de învăţare consumă cel puţin zece ore. La o singură disciplină. Jumătate de catedră poate fi formată din nouă discipline separate. Sau minim două (limba română, clasa a V-a plus oricare altă clasă). Până la nouăzeci de ore de muncă ce nu oferă nicio satisfacţie.

Dacă mai adăugăm la ceea ce am adunat până acum se poate constata că se depăşesc lejer trei-patru sute de ore pe an. Asta fără a pomeni de teste, de evaluări…

Şi mai există şi posibilitatea să „prinzi” un cerc pedagogic. Sau o brigadă la care metodista să te tot întrebe cum de ai făcut o faptă aşa de bună şi să facă bot când îi spui adevărul…

Şi dacă ar fi numai asta… Personal, aş putea spune mult mai multe despre costurile pe care le presupune să cedezi jumătate de catedră. Aş putea spune multe despre dezamăgire, în special. Cu vreo patru ani în urmă, când am vrut să ajut un alt coleg, de care mă leagă o strânsă prietenie, conducerea de atunci a şcolii s-a opus cu vehemenţă. Cum adică să cedez jumătate de catedră cuiva care nu a trecut pe la director? Până la urmă colegul nu a mai predat în anul respectiv. A stat acasă pentru că aşa au vrut alţii, nu eu. Personal, am fost scutit de un efort. Un efort pe care l-aş fi făcut cu plăcere pentru un prieten. Dar nu pentru oricine…

Cât priveşte primul meu efort în această privinţă – respectiv ajutatul unui coleg prin cedarea unei jumătăţi de catedră – acesta nu a fost apreciat de nimeni, nici măcar de cei pentru care l-am făcut.

2 păreri la “Cât costă jumătate de catedră?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *