Câte clase are, de fapt, cineva care a abandonat şcoala?

Aceasta este întrebarea la care sunt uneori nevoit să răspund fără să-mi fie adresată. Destul de des în urmă cu ceva ani, ceva mai rar în ultima perioadă. Dar se mai întâmplă.

Din când în când, câte un fost elev (şi nu numai, ceea ce spune câte ceva despre notorietatea de care mă bucur 🙂 ) care într-un moment al vieţii sale a luat de bun îndemnul potrivit căruia nu trebuie să laşi şcoala să-şi strice educaţia, vine să mă întrebe ce-i de făcut. Exact ca Lenin.

Asta pentru că, dintr-un motiv sau altul, personajul respectiv are nevoie de ceva mai multe clase decât poate să declare. Şi, dintr-un motiv care cel mai adesea îmi scapă vin pe capul meu (sau se duc pe capul altuia, că nu-s eu singurul tată al răniţilor de pe lumea asta) şi, asemenea celui care e pe cale să se înece, mă confundă cu paiul de care se agaţă. Ştiţi, dom’ profesor, am găsit să mă angajez / trebuie să dau pentru permis / vreau şi eu să văd cum e la facultate dar nu am câte clase trebuie… Nu ştiţi o şcoală unde mi-aş putea completa studiile? Cum trebuie să procedez să am şi eu câte clase are un absolvent de gimnaziu (sau liceu)?

De obicei, întreb câte clase are. Chiar dacă în majoritatea cazurilor ştiu exact despre ce este vorba. Dar nu mă pot abţine. Şi, în majoritatea cazurilor aflu că persoana respectivă nici măcar nu ştie câte clase are. De regulă, susţine că are cu o clasă mai mult decât ar avea oficial dreptul.

Majoritatea celor care au abandonat şcoala din pricina repetenţiei sau pur şi simplu că aşa le-a venit habar nu au cu câte clase au dreptul să se laude. Sunt ferm convinşi că dacă au rămas repetenţi în clasa a şasea, de exemplu, şi supăraţi de aşa un afront personal, nu s-au mai dus la şcoală, au şase clase în portofoliu.

Sau, dacă au abandonat liceul în clasa a zecea, au totuşi dreptul să se laude că au zece clase. Pentru că în prima parte a primului semestru au trecut pe la şcoală… A fost chiar şi de două ori într-o săptămână. Bine, n-a mai stat să dea tezele sau să vadă mediile încheiate, dar are zece clase.

Să fie clar pentru toată lumea. Dacă te-ai pricopsit cu un premiu intitulat repetenţie, chiar asta trebuie să faci. Să repeţi, să dai cu praf de repetat. Adică mai trebuie să vii un an în clasa care poartă acelaşi nume cu clasa în care ai fost cu un an în urmă. Şi trebuie să frecventezi până în ultima zi de cursuri (nu neapărat zi de zi dar trebuie să vii), să susţii tezele şi, mai important, să scoţi medii peste cinci la toate, la absolut toate materiile de studiu. Cât despre nota la purtare e bine să fie maximă. Nici dacă e opt nu e de lepădat…

Dacă abandonezi înainte de ultimul clopoţel din an, chiar dacă ai fost strălucit şi aveai note bune, dacă nu ţi s-au închieiat mediile, nu ai absolvit. Ai rămas doar cu zestrea de anul trecut.

Aşa că, dragilor, dacă nu aţi avut răbdare să terminaţi o şcoală, fiţi foarte atenţi când spuneţi câte clase aveţi în dotare.

Într-un caz, când i-am explicat individului câte clase are, de fapt, a început să plângă. Păi, dom’ profesor, până la opt clase îmi mai trebuie trei, nu două… I-am explicat cum stă treaba cu „A doua şansă”, a înţeles şi a reuşit să recupereze. Într-un timp mai lung decât spera dar, până la urmă, a făcut rost de opt clase.

Pe scurt, câte clase are cineva care a abandonat şcoala? În cele mai multe cazuri, cu una mai puţin decât declară…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *