Arhive categorie: Prieteni

O zi de 13 care putea fi chiar frumoasă

Sincer?! Am aşteptat cu oarece strângere de inimă ziua de 13 septembrie. Presentiment? Capacitate de a privi în viitor? Luaţi-o cum vreţi. De fiecare dată când venea vorba – sau mai degrabă mă gândeam – de 13 septembrie încercam o senzaţie de disconfort.

A venit 13 septembrie şi a trecut. Şi mi-am dat seama de ce anume mă încerca disconfortul. Mi-a stricat ziua un antenist. Adică un angajat pe la Antena. Nu mai ştiu care exact că nu m-a interesat. Mi-a spus, mi-a spus şi cum îl cheamă… Şi a încercat să-mi explice cum stă treaba cu profesionalismul. Cine a mai citit postările mai vechi ştie că eu unul nu discut cu anteniştii. Nu m-am jurat, a devenit principiu, Nicio discuţie cu vreun angajat de la Antene. Indiferent cine este. Probabil nu e corect dar asta e…

Însă nu s-au întâmplat numai lucruri rele pe 13 septembrie. A fost ziua în care m-am pricopsit cu nici mai mult, nici mai puţin de şase recenzii. Şase recenzii la o singură carte – Amendamentul Dawson.

Recenziile au apărut în cadrul proiectului „Blogosfera SF” şi pot fi citite după cum urmează:

Mulţumesc dragii mei pentru cuvintele frumoase şi pentru observaţii (există şi observaţii dar dacă nu citiţi nu aveţi de unde şti care sunt). Mi-aţi înseninat o zi care a început destul de prost. Datorită vouă îmi voi aminti cu drag de ziua de 13 septembrie 2017.

Mulţumesc!

Back in business. Şi un anunţ foarte serios dar care s-ar putea să şocheze

Luni, prima zi a săptămânii. Şi prima zi de luni dintr-un an de la care toţi aşteptăm mai mult decât ne-a oferit 2016. Din acest punct de vedere nu sunt excepţia care să confirme regula. Am şi eu aşteptări, ca tot omul, de la 2017. Şi deoarece sunt mai mari decât realizările anului precedent, e bine să mă apuc de lucru chiar de luni. De la prima oră, mai exact. Nu prea e timp de pierdut.

Deoarece mi-am promis că nu voi începe niciun roman în 2017 am fentat cumva promisiunea. Încă de la finele anului trecut am aşternut pe hârtie primele pagini dintr-un roman care ameninţă să se transforme într-o serie. Nu spun decât că sfârşitul de an a venit cu INSPIRAŢIE la superlativ. E de lucru, nu mă plâng, chiar nu mă plâng.

Tot la planuri pentru anul în curs am precizat că voi citi mai puţin. Sunt cam aglomerat cu scrisul şi nu e nicio presiune din punctul acesta de vedere. Şi aici vine partea şocantă a articolului (poate că doar mie mi se pare şocantă, nu sunt foarte sigur la acest capitol). Citește în continuare Back in business. Şi un anunţ foarte serios dar care s-ar putea să şocheze

Lumi ficționale și dark fantasy în literatura modernă. Eveniment Crux

Editura Crux Publishing în parteneriat cu Facultatea de Limbi Străine a Universității Dimitrie Cantemir vă invită la un eveniment cultural deosebit: Lumi ficționale și dark fantasy în literatura modernă. Dezbaterea se adreseaza atât studenților Universității cât și publicului larg. Invitații speciali și moderatorii evenimentului sunt Prof. Univ. Dr. Ana-Maria Negrilă (scriitoare), Jur. Oliviu Crâznic, (scriitor și critic literar specializat în literatura fantastică), Șerban Andrei Mazilu (scriitor, editor) și Sterea Andreea (editor-șef Crux Publishing).

Creaturile de coşmar ale nopţii

OLIVIU CRÂZNIC

CEASUL FANTASMELOR

EDITURA CRUX PUBLISHING

2015

Oliviu Crâznic, autor multi-premiat naţional şi internaţional, a reuşit să „rupă gura târgului” cu fenomenalul „…şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” (Editura Vremea, 2010), un roman care a făcut ceva vâlvă la vremea respectivă. Însă, după debutul atât de promiţător, a urmat o perioadă de pauză în care autorul s-a concentrat asupra altor proiecte, reuşind, printre altele, să ofere cititorilor antologia „Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului” (Editura Millennium Books, 2012) şi numeroase povestiri.

Anul 2015 marchează o revenire a lui Oliviu Crâznic, care ne oferă volumul „Ceasul fantasmelor”. Din păcate pentru fanii necondiţionaţi ai „Coşmarului” nu avem de-a face cu un nou roman ci cu o interesantă colecție de povestiri grupate în patru categorii:

I. Înainte de coșmar

II. Ceasul fantasmelor

III. Viitorul ieri și azi

IV. Întâlnire cu Ermengaarde

Citește în continuare Creaturile de coşmar ale nopţii

Michael Hăulică pariază (şi) pe mine…

Foarte fain interviul acordat de Michael Hăulică revistei Galileo. Care a revenit în forţă după o pauză destul de lungă.

O pauză în care s-au întâmplat multe şi s-au pus la cale şi mai multe.

Însă, revenind la interviu. La un moment dat, în prima parte a interviului, Horia Nicola Ursu are o curiozitate: Citește în continuare Michael Hăulică pariază (şi) pe mine…

Un interviu de milioane cu milioane cu o editoare de miliarde

Deea Sterea este cunoscută, printre altele, pentru faptul că nu dă prea des interviuri. Dar, aşa cum spune chiar ea, atunci când o face, merge până la capăt şi spune tot ce e de spus.

De data aceasta „ghinionul” a căzut pe Mela, de la Recenzii cărţi bune care a avut câteva curiozităţi. La care Deea Sterea a răspuns cum nu se poate mai bine. Iată şi un mic fragment…

1. Bună, Deea, ce este important de știut despre tine?

Bună, Mela! Primul și cel mai important lucru de știut despre mine este că am nevoie de o cană de cafea dimineața pentru a mă transforma într-o ființă umană. Orice se întâmplă înainte de cana aia de cafea se face pe riscul celorlalți!  Lăsând gluma la o parte, sunt psiholog, editor și co-proprietar al Crux Publishing împreună cu Andrei Mazilu, sunt dependentă de muncă din nefericire, am accent ardelenesc dar iubesc Bucureștiul și mă leg de unii oameni pe viață. Sunt hiperactivă, vorbesc cam mult și muncesc cât cinci oameni odată. Mă consider geek și nu am de gând niciodată să devin o tanti serioasă și înțepată oricât de mult aș înainta în vârstă”.

Deea a vorbit despre cărţi, despre cititori, despre scriitori (la capitolul acesta a spus câte ceva şi despre mine), despre planuri de viitor şi despre cafeaua de dimineaţă.

Pentru cei interesaţi, restul interviului se găseşte aici.

Gaudeamus. Aşa cum a fost

A fost peste aşteptări. Peste cele mai optimiste aşteptări. Peste orice aşteptări. Pentru a preîntâmpina eventualele deziluzii, e bine să fii temperat. Fericit cel ce nu aşteaptă nimic, căci acesta nu va fi dezamăgit.

Iar când mai ai şi lansare de carte, presiunea e şi mai mare. Numai mă gândesc şi mă apucă stinghereala. Dar, de vreme ce momentul a trecut cu bine, mă simt tentat să nu spun prea multe despre spaimele de dinainte.

Aşa că, ce s-o mai lungesc, de vineri seară am pornit către capitală. Sâmbătă dimineaţa am semnat condica la prima oră. Se poate vedea şi din pozele de pe Face. Ţipenie pe lângă pavilionul central când am ajuns eu pe acolo.

M-am întâlnit cu Andreea Sterea şi Andrei Şerban Mazilu la stand, am schimbat vreo două vorbe. Interesantă discuţie, aşa că, deşi îmi propusesem să vizitez standurile şi să mă întâlnesc cu câţiva prieteni, am amânat momentul. Neinspitată idee. Pentru că, până să-mi dau seama ce se petrece, au început să vină vizitatorii. Şi, odată ce avalanşa s-a pornit, cam greu de stăvilit. Iar mulţi dintre cei care poposeau la stand doreau să vadă cum stă treaba cu „În sângele tatălui”. Cum să mai pleci de acolo? Citește în continuare Gaudeamus. Aşa cum a fost

Un interviu de milioane…

Din capul locului fac precizarea că nu e vorba de un interviu cu subsemnatul sau pus la cale de subsemnatul. Doar că apar şi eu, pe ici, pe colo…

Vedeta interviului pus la cale de Liviu de la FanSF este nimeni alta decât Andreea Sterea, care, împreună cu Şerban Andrei Mazilu, a pus bazele uneia dintre cele mai serioase şi dinamice edituri de pe piaţa din România – Crux Publishing. Planuri actuale, planuri de viitor, precizări cât se poate de necesare privind reeditarea volumului „În sângele tatălui”, prima parte din trilogia Predestinare genetică, explicaţii pentru alegerea vârcolacilor în detrimentul vampirilor şi zombilor – deşi genul acesta de arătări sunt foarte la modă – ei, da, de ce să nu vină şi vremea vârcolacilor? Nu de alta, dar sunt capabili de multe surprize pe plan literar şi nu numai.

Câte ceva şi despre mine. Sau mai bine zis despre ce scriu eu.

Ciprian Mitoceanu este, din punctul nostru de vedere, un foarte puternic scriitor de SF, iar universul Dawson, din care face parte și Predestinare genetică, are o incontestabilă valoare literară. Acum, mai mult decât oricând, distopia propusă de autor în romanul În sângele tatălui are valoarea unui cutremur intelectual și emoțional, pentru că te face să te gândești în permanență „cum ar fi dacă ASTA ar deveni real?””

Mai pe scurt, un interviu de milioane. Pe care vă invit să-l citiţi aici.

 

Echipa „Ştiinţă şi tehnică” la Ştefăneşti

Ştefăneşti de Botoşani, să nu se creeze niscaiva confuzii. Nu de alta, dar mai există şi alte localităţi botezate tot Ştefăneşti. Echipa „Ştiinţă şi tehnică” a ajuns la Ştefăneşti. Cu „Marile descoperiri ale ştiinţei”

S-a întâmplat astăzi, 6 aprilie, cam de pe la ora 10. Deşi am aterizat cu câteva minute după debutul science show-ului interactiv, am prins loc în primul rând. Împreună cu George Lazăr, coleg de suferinţă literară. Dintre organizatori, cineva ne iubeşte.

Invitaţi de marcă: Alexandru Mironov, Marc Ulieru, Adrian Nicolae, Cătălin Beldea. În sală, George Lazăr. Lucian Merişca şi subsemnatul. Citește în continuare Echipa „Ştiinţă şi tehnică” la Ştefăneşti