Arhive categorie: scriitor

O zi de 13 care putea fi chiar frumoasă

Sincer?! Am aşteptat cu oarece strângere de inimă ziua de 13 septembrie. Presentiment? Capacitate de a privi în viitor? Luaţi-o cum vreţi. De fiecare dată când venea vorba – sau mai degrabă mă gândeam – de 13 septembrie încercam o senzaţie de disconfort.

A venit 13 septembrie şi a trecut. Şi mi-am dat seama de ce anume mă încerca disconfortul. Mi-a stricat ziua un antenist. Adică un angajat pe la Antena. Nu mai ştiu care exact că nu m-a interesat. Mi-a spus, mi-a spus şi cum îl cheamă… Şi a încercat să-mi explice cum stă treaba cu profesionalismul. Cine a mai citit postările mai vechi ştie că eu unul nu discut cu anteniştii. Nu m-am jurat, a devenit principiu, Nicio discuţie cu vreun angajat de la Antene. Indiferent cine este. Probabil nu e corect dar asta e…

Însă nu s-au întâmplat numai lucruri rele pe 13 septembrie. A fost ziua în care m-am pricopsit cu nici mai mult, nici mai puţin de şase recenzii. Şase recenzii la o singură carte – Amendamentul Dawson.

Recenziile au apărut în cadrul proiectului „Blogosfera SF” şi pot fi citite după cum urmează:

Mulţumesc dragii mei pentru cuvintele frumoase şi pentru observaţii (există şi observaţii dar dacă nu citiţi nu aveţi de unde şti care sunt). Mi-aţi înseninat o zi care a început destul de prost. Datorită vouă îmi voi aminti cu drag de ziua de 13 septembrie 2017.

Mulţumesc!

Editura Tritonic cum public

„editura tritonic cum public” – aceasta este expresia care, zilele acestea, mi-a adus un vizitator. Habar nu am cine este dar îi mulţumesc că a trecut pe aici. Omul a vrut să ştie cum anume poate să publice la Editura Tritonic şi şi-a încercat norocul pe google cu expresia de mai sus. Iar motorul de căutare l-a direcţionat pe interesat către blogul subsemnatului, individ care a acumulat, pe lângă multe altele, o experienţă cât se poate de relevantă în ceea ce priveşte publicatul la Tritonic. Experienţă pe care nu ţin neapărat s-o păstrez pentru mine. Chiar nu ţin deloc. Pentru că am plătit pentru asta. Mai exact, nu am fost plătit ceea ce, din anumite puncte de vedere, este şi acesta un soi de plată.

Şi am simţit nevoia să fac ceva precizări pentru amatorul de publicat la Tritonic. Prieten drag – îngăduie-mi să te numesc astfel – dacă vrei să publici la Tritonic trebuie să ţii cont de câteva amănunte care, dacă nu îţi vor face viaţa mai uşoară, cel puţin îţi vor arăta faţa adevărată a unui sistem cu care eşti dornic să te confrunţi, să te publice, să te pună în valoare. Citește în continuare Editura Tritonic cum public

Ce nu mi-a plăcut la Quasar…

Am tot spus că o să spun. O să spun câte ceva despre Quasar Iaşi. Am fost şi eu pe acolo şi pot spune cu mâna pe inimă că nu regret deloc. Chiar deloc…

Am avut parte de o zi destul de bună – din păcate nu am reuşit să ajung la Iaşi decât sâmbătă dimineaţa şi în ciuda insistenţelor de a rămâne peste noapte am părăsit fosta capitală a Moldovei seara. Sincer, George Sagy Sauciuc, dacă mai insistai puţin aş fi cedat. Dar ai ştiut unde să te opreşti.

Activităţi plăcute, nimic de spus. Discuţii interesante şi savuroase pe alocuri. Dacă erau mai multe persoane în sală sunt sigur că n-ar mai fi fost la fel. Dar, fiind cam puţini prezenţi mi-am permis să mă mai bag în discursul oamenilor. Şi nu mi-a reproşat nimeni nimic, ba chiar a fost instructiv. Citește în continuare Ce nu mi-a plăcut la Quasar…

Casa Corăbierului. În curând…

Am tot ameninţat cu noutăţi privitor la o anumită editură. O editură de existenţa căreia sunt cât se poate de vinovat.

Sincer să fiu, eram convins că voi avea ocazia să vorbesc ceva mai devreme despre editură însă se pare că m-am cam grăbit. Fiind cam novice în domeniu, am reuşit să fac unele mici greşeli care m-au cam întârzâiat.

Dar, cu toate acestea, pot spune nu numai că prima carte a plecat la tipar dar a şi venit.

Casa Corăbierului. O nuvelă la care ţin foarte mult şi care a strâns ceva fani până în momentul de faţă. Deocamdată atât… Doar coperta

Mai multe amănunte la momentul potrivit.

Cu cine mai empatizăm în ziua de azi? Cu scriitorul sau cu editura? Şi da, iar am primit bani

 

Sfârşitul lunii trecute şi începutul celei care taman se desfăşoară au fost destul de productive pentru scriitorul Mitoceanu Ciprian. Care a primit iarăşi bani.

Pentru început, Editura Nemira. Restanţieră de ceva ani şi care, la un moment dat, prin ianuarie, mi-a trimis un mesaj prin care îmi cerea să complezez o anume declaraţie fiscală. Am completat şi…  Aşteaptă frate!

Până la urmă m-am iritat şi am făcut scandal. Păi din 2014 şi până acum?

Recunosc, au reacţionat prompt. Până seara îmi aveam banii. Citește în continuare Cu cine mai empatizăm în ziua de azi? Cu scriitorul sau cu editura? Şi da, iar am primit bani

Da, e oficial…

Sincer să fiu, habar nu am dacă a fost sau nu neoficial. Asta pentru că e vorba despre un proiect despre care am vorbit foarte puţin şi cu foarte puţini. Foarte puţini prieteni care nu numai că m-au încurajat dar mi-au oferit mai mult decât sfaturi. Mi-au oferit sprijinul dezinteresat şi, mai ales, calificat.

Mi-am făcut editură, un vis mai vechi pe care l-am abandonat o perioadă. Însă care s-a ţinut de mine şi, după cum se vede, nu am scăpat. Prin urmare, ăsta sunt. De la Mitoceanu Ciprian cititorul la Mitoceanu Ciprian editorul. Cu escală în halta obligatorie numită Scriitor Mitoceanu Ciprian.

Despre ce anume este vorba? Deocamdată vă văd ispitit să nu dau prea multe detalii. Şi cum sunt omul care nu prea rezist ispitelor…

Detaliile complete la timpul potrivit. Adică în curând… Foarte curând…

Până atunci, ce să vă spun? Lectură plăcută s-aveţi, dragii mei.

Aşteptarea se apropie de sfârşit. Amendamentul Dawson la precomandă

N-am trecut de multişor pe aici şi acum, că am revenit, nu o fac doar pentru a-mi cere scuze. Revenirea în blogosferă poate fi considerată oarecum forţată având în vedere că în ultima perioadă sunt mai mult decât ocupat. Nu dau detalii; dezvăluirile vor fi făcute la timpul potrivit.

Deocamdată vreau doar să semnalez pentru cei interesaţi (re)apariţia Amendamentului Dawson, o carte despre care pot spune că mi-a influenţat hotărâtor destinul literar.

Ediţie revăzută, cu o copertă nouă, acelaşi congresman cu care aţi început să vă obişnuiţi, un personaj parcă rupt dintr-o realitate ce devine tot mai apăsătoare.

Despre ce anume este vorba? Adevărul e că nu puteţi afla decât din carte. Pe care o găsiţi aici… La precomandă. Cu reducerea de rigoare.

Anunţ important…

Având în vedere că în ultima vreme am fost solicitat din ce în ce mai des şi chiar insistent pentru a participa la activităţile din „Săptămâna altfel” din diferite şcoli din judeţ – şi chiar în afara acestuia – în calitate de scriitor, ţin să precizez că îmi este imposibil să onorez aceste invitaţii. Asta deoarece şi subsemnatul va fi implicat, la rândul lui, în activităţile de tip „Şcoala altfel” la sfârşitul lunii martie.

Am şi eu un orar de respectat, dragii mei. Vă mulţumesc pentru amabilitate şi încredere, dar prioritate absolută are activitatea la catedră.

Mulţumesc încă odată şi sper să înţelegeţi de ce nu pot onora invitaţiile pentru activităţile care au loc în cursul săptămânii.

Back in business. Şi un anunţ foarte serios dar care s-ar putea să şocheze

Luni, prima zi a săptămânii. Şi prima zi de luni dintr-un an de la care toţi aşteptăm mai mult decât ne-a oferit 2016. Din acest punct de vedere nu sunt excepţia care să confirme regula. Am şi eu aşteptări, ca tot omul, de la 2017. Şi deoarece sunt mai mari decât realizările anului precedent, e bine să mă apuc de lucru chiar de luni. De la prima oră, mai exact. Nu prea e timp de pierdut.

Deoarece mi-am promis că nu voi începe niciun roman în 2017 am fentat cumva promisiunea. Încă de la finele anului trecut am aşternut pe hârtie primele pagini dintr-un roman care ameninţă să se transforme într-o serie. Nu spun decât că sfârşitul de an a venit cu INSPIRAŢIE la superlativ. E de lucru, nu mă plâng, chiar nu mă plâng.

Tot la planuri pentru anul în curs am precizat că voi citi mai puţin. Sunt cam aglomerat cu scrisul şi nu e nicio presiune din punctul acesta de vedere. Şi aici vine partea şocantă a articolului (poate că doar mie mi se pare şocantă, nu sunt foarte sigur la acest capitol). Citește în continuare Back in business. Şi un anunţ foarte serios dar care s-ar putea să şocheze

Bani din cărţi. Din nou

Aparent, n-ar mai trebui să fac vâlvă de fiecare dată când se întâmplă să primesc drepturi de autor. În ceea ce mă priveşte, treaba asta începe să devină rutină. O rutină din ce în ce mai profitabilă, după cum dovedesc rapoartele de vânzări. Trend ascendent, cum s-ar spune…

Însă, privind în urmă şi privind în jur, nu mă pot abţine să nu mă laud în speranţa că lauda asta de sine de care dau dovadă o să folosească şi altora. În sensul că poate se vor găsi din ce în ce mai mulţi editori care să plătească drepturi de autor celor care scriu cărţi. Şi poate, mânaţi de invidia care vine la pachet cu constatarea că există scriitori care primesc bani pentru munca lor, se vor găsi şi alţi meşteri la confecţionat poveşti care să-şi ceară drepturile şi n-or să se mai lase exploataţi şi folosiţi de indivizi largi la promisiuni şi strânşi la pungă care au pretenţia că reprezintă ceva în lumea editorială actuală. Care, după câte se poate constata, a fost modelată după chipul unor asemenea „specialişti” pentru care un contract e doar o bucată de hârtie iar scriitorul e doar un fraier numai bun de exploatat. Citește în continuare Bani din cărţi. Din nou