Arhive categorie: Uncategorized

Suprema umilinţă pentru profesori

Iniţial am crezut că este vorba despre o glumă. Una de prost gust. Prostul gust se poartă în România. E politică de stat, ce să ne mai ascundem după deget? Am crezut că e vorba de una din acele făcături cunoscute mai nou sub numele de fake news, menite să crească traficul pe pretinse site-uri de ştiri care, dacă s-ar limita la prezentarea adevărului, nu ar avea parte de nici măcar 1% din traficul dorit.

Aşa că nu am dat foarte mare importanţă ştirii respective. Mă gândeam că avatarii lui Genunche nu pot coborî chiar atât de jos. Dar ştirea a fost difuzată şi pe canale mai credibile. Apoi au început să vorbească şi colegii. Din ce în ce mai mulţi, din ce în ce mai revoltaţi. Cum e posibil aşa ceva? În ce ţară trăim?

Într-o şcoală din Bucureşti inspectorii au controlat ghiozdanele copiilor în căutarea auxiliarelor. Care, după cum se ştie, au fost interzise la grămadă de către ministrul Educaţiei. Aşa, că a vrut genunchele lui. Ce să mai facem selecţie, ce să mai cercetăm? Interzicem tot înainte de a aproba ceva. Că doar Genunche este stăpânul timpului şi l-a oprit locului. Şi o să stea timpul în loc până se găsesc manuale şi auxiliare şi tot ce trebuie. După cum bine se ştie, anul şcolar nu a început. Citește în continuare Suprema umilinţă pentru profesori

Dacă ar fi trăit Eminescu…

Au trecut 167 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu; o aniversare ceva mai ternă ca de obicei. Fără doar şi poate, aceasta se datorează faptului că 15 ianuarie 2017 a căzut duminică, zi în care şcolile sunt închise. Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, unele îşi aveau elevii într-o vacanţă prelungită. Prin urmare, multe dintre manifestările şcolare care marcau de obicei ziua poetului naţional s-au desfăşurat anul acesta într-un anonimat mai mult sau mai puţin total în prag de week-end.   Cumva pe fugă. Acolo unde şcolille au fost închise nu s-a mai făcut nimic din ceea ce de obicei se numea marcarea zilei Eminescu.

În schimb Eminescu a fost omagiat pe la televizor, după priceperea şi talentul fiecăruia. Un individ în uniformă albastră, cu oarece talent de recitator în portofoliu a ţinut să demonstreze că şi poliţiştii pot să-l omagieze pe Eminescu. Pe ici, pe colo, copii surprinşi de reporteri la săniuş ori în alte ipostaze au recitat versuri eminesciene plini de emoţiile pe care în ziua de astăzi numai prezenţa în faţa camerelor de filmat le mai poate stârni.

Eminescu a fost invocat la televiziuni; unele dintre acestea s-au îndurat să întrerupă noianul de ştiri alarmiste, numai bune să crească audienţa pentru a dedica câteva minute lui Eminescu. Cel mai adesea s-a recurs la înregistrări. Artişti dintre care mulţi au plecat să-l întâlnească pe autorul Luceafărului au recitat poezii eminesciene. Mai nimic, aş putea spune. Efortul minim garantat pentru a avea privilegiul de a susţine că s-a marcat ziua Eminescu. Citește în continuare Dacă ar fi trăit Eminescu…

Bilanţ de scriitor

Chiar dacă până la sfârşitul anului au mai rămas câteva zile timp în care – cel puţin la nivel teoretic – aş putea să mai punctez pe ici, pe colo, şi să încerc să acoper cât mai mult din ceea ce mi-am propus la început de an, e clar că nu mă voi mai aşeza la masa de scris decât după ce anul ce stă să vină îşi va fi intrat cum se cuvine în drepturi.

Analizând pe repede-înainte anul 2016 din punctul de vedere al scriitorului Mitoceanu Ciprian pot spune că a fost un an bun. Nu extraordinar dar bun. Mai bun decât 2015?! Cu siguranţă. Şi sper ca anul 2017 să fie mai bun decât 2016. Ţin eu neapărat ca trendul să fie ascendent.

Pentru cei dornici de detalii pot face şi anumite precizări.

În primul rând, am publicat două romane. Noi-nouţe. „Însula Diavolului” şi „Faţă în faţă”, ultimele două volume din seria „Predestinare genetică”. Nu mi s-a mai întâplat de ceva ani să public două volume într-un an. Citește în continuare Bilanţ de scriitor