Ce NU mi-a plăcut la Gaudeamus

Da, a fost minunat la Gaudeamus. Am mai spus-o şi o mai spun. Şi o voi mai spune cât timp va dori cineva să mă asculte. Dar, cu toate acestea, au fost şi aspecte care nu mi-au plăcut. De aceea nu am folosit majusculele.

Nu o să spun nimic rău despre înghesuiala criminală, despre atmosfera sufocantă. În alte condiţii poate că mi-aş fi permis să cârcotesc. De fapt, aş fi făcut-o cu siguranţă. Dar înghesuiala de la Gaudeamus s-a datorat cărţilor, dragilor, şi când vezi atâţia oameni adunaţi la un loc doar de pasiunea pentru cărţi poţi trece peste restul neajunsurilor. Aproape peste toate, mai exact. Plus că, dacă e să fiu obiectiv, am petrecut cea mai mare parte a timpului la stand, aşa că participarea la înghesuială a fost un act pe cât de benevol, pe atât de controlat. Cum nu-mi mai simţeam degetele de la picioare şi coatele, cum mă refugiam la Crux Publishing în stand. Asta când nu eram solicitat imperativ prin telefon să mă prezint acolo.

La Gaudeamus nu mi-a plăcut în primul rând taxa de la intrare. 5 lei. Nu e mult, ar spune unii. Dacă dai vro 20 de lei la taxi şi încă un milion vechi la autobuz sau tren, plus returul care costă cam tot pe acolo, ce mai contează 5 lei? Contează. Contează aşa, ca chestie, dacă nu ca altceva. În primul rând vizitatorii Gaudeamus nu urmăreau să facă vreo afacere. Nu e un târg din ăla la care vizitatorii să vină cu o idee şi să plece cu o afacere sau cu niscaiva utilaje. Oamenii voiau o carte, nu o oportunitate de afaceri. N-au primit mai nimic în contul celor 5 RON daţi la intrare. Nu li s-a oferit nici măcar un pahar cu apă, deşi era nevoie. De ce să plăteşti pentru intrare la Romexpo când editurile au plătit deja participarea? Şi nu au plătit puţin. Chiar şi locurile alea, mai pe la dos, s-au luat cu bani frumoşi. Şi, în condiţiile în care unele edituri nu au reuşit să recupereze din vânzările brute nici măcar jumătate din preţul standului – pe bune, erau vreo doi care se plângeau că, în cinci zile au dat două-trei cărţi – deştepţii de la Romexpo au câştigat de două ori. Pe de o parte taxele de participare, pe de altă parte banii de la cititori. La 125000 de vizitatori s-au adunat ceva parale. 625000, mai exact. O sumă colosală la prima vedere. Dar, dacă e să ne gândim că editurile de la parter au plătit plătit pentru stand cam cât să-şi cumpere un camion, parcă nu mai e cine ştie ce. Mai trebuiau jecmăniţi vizitatorii după ce au fost spoliaţi expozanţii? Optica strâmbă a celor care trag sforile pe la Romexpo spune că da. A meritat? Cum să nu… vedeţi mai sus ce încasări de la cititori.

Şi, pentru asta ce i s-a oferit vizitatorului? Mai nimic, în afara budelor. Curate şi echipate, nimic de zis. Dar chiar şi aşa… Nici un distribuitor de apă, nimic.

Şi nu s-a terminat. La un moment dat, am fost pus în situaţia de a căuta Sala Mircea Sântimbreanu. Lansare, taică. În prealabil lansatul mi-a explicat că e undeva sus, pe la cururigu, dar fără prea multe amănunte. La ora potrivită mi-am cerut scuze de la editori şi am fugit la etaj. Unde dăi şi luptă să găsesc sala cu pricina. Şi, în cele din urmă, am dat de ea. Noroc că s-au rărit la un moment dat vizitatorii în zona respectivă şi am văzut scris pe o pancartă „Sala „Mircea Sântimbreanu”. Dacă vedea şi Mircea Sântimbreanu… Da, probabil ar fi fost mai dezamăgit decât mine. Nişte scaune puse pe lângă perete şi gata sala.Mircea, bătrâne, bine că n-ai fost pe acolo…

Standul editurii care făcea lansarea la Sala Mircea Sântimbreanu era mai mare. Şi mai bine echipat. Şi mai potrivit pentru lansare. Să iei bani omului – să nu credeţi că să lansezi la sala respectivă sau la alta era bonus, nu trebuiau scoşi bani din buzunar – ca să-i închiriezi mizeria respectivă pentru lansări iată culmea nesimţirii de la Romexpo. Dacă exista bun simţ li s-ar fi spus amatorilor cam ce presupune sala respectivă şi li s-ar fi oferit posibilitatea să se mai gândească puţin.

Un expozant simpatic povestea cum, seară de seară, un nene de pe la administrativ venea şi stingea becul. Când încă expozanţii mai erau printre standuri şi rafturi. Motivul? Economie, taică, au plecat clienţii, ce mai contează aexpozanţii? Cantitate neglijabilă.

De acord, sunt din cei care sunt pentru o conduită ecologică. Dar cum să stingi lumina când omul mai era încă prin stand? În Pavilionul Central poţi să-ţi rupi gâtul şi cu becurile aprinse; ăia care l-au înălţat parcă la asta s-au gândit. Cum să facă rost de mai multe oase frânte. Şi, de vreme ce n-au reuşit cu arhitectura, le dau o mână de ajutor cei care administrează actualmente coşmelia s-au gândit să le dea o mână de ajutor.

Da, au fost şi aspecte deplorabile la Gaudeamus. Din păcate. Şi, pe viitor, le-aş sugera editurilor să facă front comun contra nesimţiţilor de la Romexpo. Puneţi taxă la intrare? Atunci reduceţi taxa de stand. Să câştige toată lumea, nu numai Romexpo.

Ce spuneţi? Le daţi peste bot sau acceptaţi în continuare jecmăneala? Indicat ar fi să li se arate obrazul. Şi să li se spună în faţă că sunt nesimţiţi. Poate că, dacă vor înţelege, la anu’ n-o să am nimic de comentat cu privire la Gaudeamus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *