Ce nu mi-a plăcut la Quasar…

Am tot spus că o să spun. O să spun câte ceva despre Quasar Iaşi. Am fost şi eu pe acolo şi pot spune cu mâna pe inimă că nu regret deloc. Chiar deloc…

Am avut parte de o zi destul de bună – din păcate nu am reuşit să ajung la Iaşi decât sâmbătă dimineaţa şi în ciuda insistenţelor de a rămâne peste noapte am părăsit fosta capitală a Moldovei seara. Sincer, George Sagy Sauciuc, dacă mai insistai puţin aş fi cedat. Dar ai ştiut unde să te opreşti.

Activităţi plăcute, nimic de spus. Discuţii interesante şi savuroase pe alocuri. Dacă erau mai multe persoane în sală sunt sigur că n-ar mai fi fost la fel. Dar, fiind cam puţini prezenţi mi-am permis să mă mai bag în discursul oamenilor. Şi nu mi-a reproşat nimeni nimic, ba chiar a fost instructiv.

La un moment dat Sauciuc – căruia îi mulţumesc şi pe această cale – a suplimentat atmosfera cu niscaiva bere la cutie.

M-am întâlnit cu oameni faini – de Sauciuc am spus deja – Ionuţ Horeanu care a avut parte de o experienţă mai paranormală decât îi place să recunoască (amănunte vă poate oferi doar el …) Cristina Ghidoveanu, Mircea Nanu Munteanu, Florin Purlucă, George Ceauşu, Lucian Merişca şi inegalabilul Ovidiu Bufnilă.  Mai erau câţiva domni pe acolo ale căror nume nu am reuşit să le reţin. Îmi cer scuze…

Am discutat, am băut bere, am ieşit la o ţigară, am discutat şi în afara cadrului oficial. Da, o zi plăcută cu oameni faini…

Acum să spun despre ce nu mi-a plăcut. Cei care mă cunosc ştiu că decât să cosmetizez ceva mai bine tac. Nu poţi să spui adevărul?! Taci naibii din gură! Cei care au pretenţia că mă cunosc pot trage concluziile pe care le vor.

M-am aşteptat la mai multă prezenţă la Quasar. Sincer, am fost puţini în sală. Nu spun că n-a fost mai bine decât dacă am fi fost ceva mai mulţi. Atmosfera a fost mult mai degajată, prezentările au devenit discuţii – chiar polemice  dar fără să se sară calul. Însă mă aşteptam să văd mult mai multă lume în condiţiile în care participanţilor li s-a asigurat cazarea şi masa, başca decontarea cheltuielilor ocazionate de deplasare.

Am întrebat de unul, de altul – îi văzusem pe invitaţie, pe afiş. Da, este… Este şi celălalt. Unde-s?

Ai răbdare, o să vină la masă. Din păcate (ba poate mai degrabă din fericire) nu s-au arătat pe la prânz. Cică erau ocupaţi cu vizitatul. Oraşul Iaşi este minunat, se cere vizitat. Ai ce vedea, mai ales că s-a încălzit vremea şi moldovencele nu ţin să lase prea mult loc pentru imaginaţie. Dar şi oraşul ca atare are ce oferi; poţi să-l vizitezi vreme de trei zile şi tot mai are cu ce să te surprindă.

Eu însă am fost surprins de atitudinea unora care au fost prezenţi numai cu numele. Ţi se plăteşte cazare, masă, trasport şi tu profiţi de treaba asta să vizitezi capitala Moldovei?

Înţeleg că se putea lua o pauză de la activităţile Quasar. Da, domnule, iau şi eu o pauză că mi-a amorţit spatele. Înţeleg pentru că suntem români şi nu prea avem noi treabă cu chestia aia numită conştiinţa muncii (ce-o mai fi şi aia…). Dar să lipseşti o zi întreagă şi să fii prezent numai la masa de seară mi se pare cam prea mult.

În principal lipsă de respect pentru organizatori, Ceauşu, Horeanu şi gaşca. Care s-au străduit, şi-au dat interesul. Dacă cineva îşi imaginează (şi vorbind de autori şi consumatori de SF e clar că avem de-a face cu o categorie care dispune de resurse importante la acest capitol) că e simplu să faci rost de fonduri, de sponsorizări şi de ce anume mai este nevoie pentru ca invitaţii să se simtă băgaţi în seamă nu are decât să încerce să repete isprava ieşenilor – între noi fie vorba sunt o droaie de manifestaţii literare şi culturale la care invitaţii trebuie să vină cu susţinere de acasă (cazare, mâncare, deplasare şi ce mai este nevoie pentru bunul mers al activităţii).

La Iaşi a fost boierie din acest punct de vedere. Adică al invitatului care chiar a avut toate motivele să se simtă băgat în seamă. Numai că unii au cam exagerat. Au profitat de ocazie să vadă oraşul. Şi au fost cam mulţi.

Poate au scuze – românul are centura neagră când vine vorba de găsit sau de inventat scuze. Nu le-au fost pe plac discuţiile şi temele. Cine i-a oprit să intervină şi să dinamizeze activitatea? Mie unul nu mi-a pus nimeni pumnul în gură.

Cu bune, cu rele, nu-mi pare rău că am fost la Iaşi. Oamenii cu care m-am întâlnit mi-au produs infinit mai multe bucurii decât cei pe care i-am ratat. Am promis să revin la Iaşi în noiembrie, la Dan Merişca.

Cam atât despre ce nu mi-a plăcut. Despre ce am discutat, despre ce s-a discutat niciun cuvânt. Păi, dacă vă interesa, eraţi prezenţi la lucrări oameni buni…

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *