Ce se ascunde în spatele berii nepasteurizate

Nu mai ştiu exact cine a început moda asta dar se pare că a prins. Tot mai multe fabrici de bere încep să lanseze pe piaţă sortimente de bere nepasteurizată. Şi nu numai că au lansat dar şi insistă să se laude cu ele. Şi le fac şi publicitate, una de-a dreptul subversivă. O marcă de bere – nu spun numele din motive lesne de priceput – face apel la metodele postdecembriste de promovare a produselor doar că acţionează ceva mai nuanţat.

După Revoluţie produsele cărora li se făcea reclamă erau scoase de sub tejghea. Pentru că în perioada precedentă ce era bun şi merita cumpărat nu stătea pe raft ci sub tejghea. Acum, când se face reclamă la bere nepasteurizată o parte din metehnele comuniste ies la iveală. Berea nepasteurizată nu mai este scoasă de sub tejghea, acel locuşor minunat care dădea garanţie şi umplea de parale pe gestionarii întreprinzători. Nu, acum, când se vorbeşte despre bere nepasteurizată ţi se cere să taci. Cum spui „nepas…” devii sigur că nu mai ajungi la finalul cuvântului, toţi cei din jur depunând eforturi serioase pentru a te face atent că nu trebuie să spui aşa ceva. Reclama nu sugerează nici pe departe ce anume li se întâmplă celor care trăncănesc despre berea nepasteurizată, ce ce crimă se fac vinovaţi când spun asta dar esenţa este că nu trebuie să se vorbească. Şi având în vedere cu ce anume s-a înlocuit berea pasteurizată tind să le dau dreptate celor care doresc să nu se pomenească despre berea nepasteurizată.

Până la inventarea pasteurizării (Louis Pasteur e vinovatul) producătorii şi comercianţii întâmpinau dificultăţi din cauză că produse ca berea, vinul, laptele şi altele asemenea aveau prostul obicei de a se altera destul de repede iar asta avea o influenţă nefastă asupra stocurilor. Microorganismele îşi făceau treaba, ce să-i faci…

Pentru a scoate microorganismele din circuitul economic s-a intervenit cu pasteurizarea, care înseamnă încălzirea bruscă a produsului până la pe la 60 – 70 de grade şi apoi răcirea până în intervalul de 4 -6 grade. Încălzirea şi răcirea bruscă te scapă de bacterii şi altele şi produsul poate fi păstrat o perioadă mai lungă.

În ceea ce priveşte pasteurizarea berii procesul este mai complicat şi, desigur, mai costisitor. Şi aici intervine problema. Dacă berea nu este pasteurizată, atunci cum este?

Aparent, o bere naturală nu ar trebui să fie pasteurizată deoarece procesul de pasteurizare îi afectează calităţile. Însă alternativa…

Indiferent de situaţie, microorganismele din bere trebuie distruse pentru ca berea să poată fi menţinută la raft până se găseşte cineva s-o cumpere. Şi cum se realizează asta? Mai nou prin iradiere.

Da, exact. Berea nepasteurizată este bere iradiată. Cu ceva timp în urmă, când aflat la cumpărături am dat peste un stand unde curioşii puteau lua contact cu un nou sortiment de bere nepasteurizată am întrebat:

„E iradiată?”

Ştiţi reclama cu „sst! Nu spune…”? Ei bine, exact ca în reclamă un nene care îşi făcea veacul pe acolo s-a iritat şi m-a făcut atent să nu clămpănesc prea tare. Nu era berea din reclama pomenită dar tot nepasteurizată era.

Un tip mai afabil de pe la stand – după câte îmi dau seama era şi puţin troscăit – a început a râde. Păi normal… Dacă nu e pasteurizată cum crezi că e? Altfel nu se pot distruge microorganismele din bere.

Şeful i-a aruncat o privire ucigătoare. Foarte probabil că, după ce am plecat din zonă, au avut o discuţie lămuritoare.

Eu unul eram însă lămurit de mult. Şi prefer berea pasteurizată în locul celei iradiate.

P. S. Imaginea este cu titlul de prezentare, nu pentru că ar fi vorba de bere iradiată. De fapt, nici nu ştiu dacă e bere în paharul ăla…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *