Cinci chinuri ale scriitorului care nu-l interesează pe cititor

Articolul de faţă s-ar putea să-i surprindă pe unii dintre autori şi chiar şi pe cititori. Unii s-ar putea să susţină că nu e nimic adevărat în ceea ce spun eu dar cine sunt eu să pretind că aş fi deţinătorul adevărului absolut?

E doar o părere personală, părerea omului care luptă de ambele parte ale baricadei, respectiv scriitor şi cititor.

Prin urmare, ce anume nu-l interesează pe cititor?

1. Pe cititor nu-l interesează cât timp ţi-a luat să scrii cartea

Cum spuneam, s-ar putea să suprindă dar mulţi dintre autori încă mai cred că, dacă susţin că au scris o carte în enşpe ani treaba asta o să aducă succesul la public şi vânzări pe măsură. De multe ori la lansare asta auzi. Că i-a luat nu ştiu cât timp să scrie cartea. Pe voi vă interesează în cât timp scrie cineva o carte? Pe mine nu… Şi n-am auzit pe mulţi să intereseze asta. Ce anume îl interesează pe cititor?

2. Pe cititor nu-l interesează de câte ori ai revizuit manuscrisul

Chiar nu interesează. Ce dacă e a zecea variantă sau chiar a douăzecea? Ce dacă ai rescris fiecare frază de trei ori şi apoi ai mai încercat să mai repeţi figura încă odată? Şi încă o dată? Poţi să treci prin text o singură dată sau de cincizeci de ori. Neinteresant pentru cititor. Dar unii bat monedă pe chestia asta. Ce anume îl interesează pe cititor?

3. Pe cititor nu-l interesează care e destinaţia finală a încasărilor de pe carte sau a drepturilor de autor.

Chestia asta mă calcă pe nervi. Mi s-a întâmplat să fiu abordar direct sau prin intermediul face ori prin e-mail. Cumpăraţi cartea asta. Toate încasările vor fi donate pentru… Nu sunt insensibil de felul meu, ba din contră, manifest o empatie care uneori îi pune pe gânduri pe cei care mă cunosc. Dar nu de asta cumpăr o carte, nu pentru că banii o să fie donaţi pentru o cauză sau alta. Nu… destinaţia încasărilor nu mă interesează. Şi nici pe cititor? Ce anume îl interesează pe cititor?

4. Pe cititor nu-l interesează cum ţi-ai scris cartea.

Chiar dacă te-ai chinuit ca vai de capul tău să scrii cartea, chiar dacă ai scris-o cu urechile, nu interesează pe nimeni foarte mult. Puţin îi pasă cititorului că ai scris cartea într-o peşteră sau pe plajă, că era ploaie sau te invadau zombii în apartament. Nu interesează deloc.  Chiar dacă ţi-ai stors sânge din venă şi ai scris cu sângele tău la modul cel mai propriu, nu prea interesează pe nimeni. Ce anume îl interesează pe cititor?

5. Pe cititor nu-l interesează revelaţiile încercate atunci când ţi-ai scris cartea.

Există indivizi care cred nu doar că au comis ceva de calitate, dar consideră că produsul muncii scriitoriceşti ar trebui să producă nişte schimbări radicale în mentalul individual şi colectiv. Asta e marea lor pretenţie când vorbesc despre cartea pe care au publicat-o. Cică o să ducă la revelaţii… De asta trebuie citită… Că atunci când am scris cartea…

Personal evit genul acesta de cărţi.  Pe cititor nu-l interesează revelaţiile autorului. Ce anume îl interesează pe cititor?

Pe cititor îl interesează să citească o carte bună. Nu-l interesează cât timp i-a consumat autorului, ce anume a mâncat şi a băut cât timp a scris cartea. Sau dacă nu a mâncat…

Ca cititor nu mă interesează trăirile autorului şi nici descoperirile şi redescoperirile de sine  pe care le recomandă la tot cititorul. Şi nici pe alţi consumatori de cărţi nu-i interesează. Faptul că o anume carte a fost inspirată de un fapt real mă face atent dar cu adevărat mă interesează să citesc o carte captivantă, cu intrigă solidă, răsturnări de situaţie neaşteptate dar credibile, nu doar răsturnări de situaţie de dragul răsturnărilor de situaţie. Vreau să citesc o carte interesantă, citibilă. Una care să-mi asigure o stare de bine şi nu să mă aducă la iritare. Mi s-a întâmplat adesea să am mari aşteptări de la o carte şi să o arunc la mormanul de „reciclabile” după primele zeci de pagini. Sau chiar după primele pagini. Pentru majoritatea reclama făcea referire la ce revelaţii a avut autorul şi ce aşteptări asemănătoare are de la cititor. Aşa ceva nu mă mai atrage de multă vreme.

Cartea bună, cartea bine scrisă, cartea scrisă cu simţ de responsabilitate. Asta se aşteaptă de la scriitor, nu să-şi scrie cărţile cu sânge sau cu muci ori cu alte materii pe care le poate produce în regim propriu. Poate să fie scrisă şi cu kkt, dacă e bine scrisă o citesc cu plăcere, chiar dacă cu degetele la nas. Nu interesează cât de muncită e cartea.  Nu te poţi numi scriitor dacă-ţi momeşti cititorii pretinzând că încasările o să fie donate pentru o cauză nobilă.

Oferă cititorului ce aşteaptă – o carte bună – nu un balastru de care nu are nevoie. O carte muncită, la care s-a lucrat ani întregi, nu e neapărat o carte bună la fel cum o carte scris „dintr-o bucată”, într-o noapte, nu e obligatoriu o carte proastă.

Prin urmare, ca scriitor, te simţi chinuit, ai anumite frustrări (să nu le spun altfel)? Crezi că te consumi prea mult pentru cititor? Ai impresia că nu eşti apreciat pentru efortul depus? Te chinuie talentul dar nimeni nu pare să observe?

Aceste semne (şi multe altelte) spun că nu abordezi din unghiul potrivit relaţia scriitor-cititor. Prin urmare, nu încerca să-ţi atragi publicul cu detalii de culise nerelevante, cu opere de caritate sau alte capcane adresate mai degrabă sensibilităţii umane decât cititorului ca atare. Vezi în cititor ceea ce este, adică un cititor şi nu o maşină de adulat şi aplaudat scriitorul. Ai respect faţă de cerinţele lui şi ţine-ţi patimile pentru tine. Pentru că, aşa cum am tot spus.

Pe cititor îl interesează o carte bună…

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *