Cine este vinovat atunci când un cadru didactic este agresat de un elev?

Sfârşitul anului trecut a fost marcat de o ştire care i-a îngrozit pe cei care lucrează în învăţământ. O profesoară de limba şi literatura română din Todireşti, judeţul Vaslui a fost bătută de un elev pentru că acesta a fost nemulţumit de nota primită la teză.

Elevul nu s-a mulţumit să se dea în spectacol în faţa clasei, rupând teza, ci a considerat că e cazul să-şi facă dreptate singur şi după ore şi-a atacat profesoara, lovind-o cu o ţeavă metalică.

După ce s-a „răcorit” a fugit să se ascundă într-un cimitir din apropiere. Şi, într-un final, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a ajuns acasă. Unde familia se pare că i-a luat partea. Altceva nu pot înţelege din cererea de recorectare a tezei. Pe care familia a refuzat să o prezinte comisiei de anchetă. Ştiu ei ce ştiu dar cum legea le permite să pozeze în victime…

Poliţia a mimat şi ea o anchetă. Nu era cazul de mari eforturi în condiţiile în care, indiferent de concluzie, dosarul înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui conţinând propunerea de clasare pe motiv că autorul este minor – are doar 12 ani – şi, prin urmare, nu răspunde penal. Cu alte cuvinte n-o să se întâmple nimic.

La şcoală cazul se va pune în discuţia Consiliului Profesoral. Pe elev în paşte pericolul notei scăzute la purtare şi mutarea într-o clasă paralelă. Asta la nivel de discuţie deorece, dacă familia agresorului se va ţine tare pe poziţie, e posibil ca nici aceste sancţiuni simbolice să nu fie puse în practică. Nu mai poate elevul cu cinci pe linie că s-ar putea să se aleagă cu nota şapte la purtare. Cât despre mutarea într-o clasă paralelă, e o măsură la fel de utilă ca şi celebra frecţie pe piciorul de lemn. Nu ajută cu nimic dar în schimb consumă din sticla cu Carmol. Dar se cheamă că s-a făcut ceva.

Elevul a fost trimis la consiliere psihologică. Cică şi familia a fost de acord şi deja a avut o întrevedere cu psihologul de la CJRAE. Încă o frecţie pe piciorul  de lemn.

Singurul perdant – cadrul didactic. Care s-a ales cu un considerabil prejudiciu de imagine, plus nişte zile de îngrijiri medicale. Acum oamenii vorbesc, îşi dau cu părerea, se felicită că nu a fost mai rău şi clatină din cap mirându-se unde a ajuns educaţia astăzi.

Dar dacă se întâmpla mai rău? Dacă profesoara era băgată în spital (nici nu e greu de presupus aşa ceva de vreme ce a fost lovită cu o ţeavă metalică peste picioare)? Dacă era lovită în cap?

Foarte probabil, nu s-ar fi întâmplat nimic în ceea ce-l priveşte pe elevul agresiv. Tot scăderea notei la purtare, tot mutare în clasă paralelă (dacă nu exista o astfel de clasă nici măcar nu se punea problema acestei „sancţiuni”). Nu e voie să exmatriculezi elevii de ciclu gimnazial. Îi trimiţi la psiholog şi  s-a rezolvat problema.

Măsuri, că nu se poate vorbi de sancţiuni. Măsuri să fie luate, acolo, să se poată spune că s-a făcut ceva. În realitate acestea nu ajută pe nimeni, nu corijează pe nimeni şi nici nu au caracterul profilactic aşteptat, ba dimpotrivă, încurajează fenomenul.

În tot acest context este de neînţeles implicarea fermă a autorităţilor. Care nu fac niciun efort pentru a stăvili valul de infracţiuni în care sunt implicaţi minorii. Nu răspund penal, nu ai ce le face.

O asemenea atitudine dă apă la moară atât minorilor infractori cât şi familiilor acestora. În loc să-şi pună cenuşă în cap şi să se milogească la profesoară să le ierte progenitura, părinţii agresorului de la Todireni susţin în continuare că odrasla le-a fost nedreptăţită şi cer recorectarea tezei. Să presupunem că, într-adevăr, lucrarea a fost subevaluată. Se poate întâmpla, de ce să nu recunoaştem? Dar în acest caz era firesc să se ceară recorectarea, nu să se ajungă ca un cadru didactic să fie ciomăgit în plină stradă. Să ne gândim că profesoara a fost scoasă din mâinile bătăuşului de cei care treceau prin zonă.

Încurajaţi de atitudinea pasivă şi îngăduitoarea a autorităţilor părinţii îşi cer dreptatea ştiind că, pentru ceea ce a făcut, băiatul lor va scăpa cu sancţiuni mai mici decât simbolice. Tot ei nedreptăţiţi, tot ei cu gura mare.

E grav că acest fenomen ia amploare. Tot mai mulţi minori comit infracţiuni din ce în ce mai grave conştienţi că, prin prisma vârstei, sunt la adăpost de rigorile legii. Însă mult mai grav e faptul că tot mai multe familii încearcă să profite de pe urma lipsei de responsabilitate penală a minorilor. Îmi vine în minte episodul „Răscoalei de la Codreni” – un sat din nordul Moldovei – când cetăţenii revoltaţi îşi trimiteau copii să distrugă proprietatea privată a celui care administra iazul pe motiv că legea nu are ce să le facă minorilor. Prin zonă se practică. Vecinii certaţi îşi distrug reciproc gospodăriile prin intermediul copiilor. Recoltele sunt părăduite tot cu ajutorul minorilor lipsiţi de responsabilitate în faţa legii. Păi dacă nu le face legea nimic, de ce să nu profităm?

Nu e normal să acceptăm cu seninătate că, până la vârsta majoratului, un copil poate să facă ce doreşte fără niciun fel de oprelişti. Cineva trebuie să răspundă de acţiunile copiilor şi când scriu asta mă gândesc la părinţi. Până la urmă, copilul este în grija părinţilor. E responsabilitatea lor să vegheze asupra acţiunilor minorului, să şi le asume, fie măcar şi prin prisma educaţiei oferite în familie. Educaţie care, de cele mai multe ori lipseşte, tocmai pentru că nu există nicio prevedere legală care să o impună. Minorul nu răspunde în faţa legii, poate să facă ce vrea. Părinţii nu sunt traşi la răspundere, cel mult li se recomandă – nu li se impune – să manifeste mai multă atenţie în ceea ce priveşte acţiunile odraslei. Şi gata, s-a terminat!

Elevii nu răspund, părinţii nici măcar atât, deşi în cea mai mare parte ei sunt artizanii unor astfel de comportamente deviante.

Violenţa se răspândeşte în mediul şcolar. Mulţi copii cad victime abuzurilor unor specimene de genul bătăuşului de la Vaslui. Uneori şi profesorii au de suferit. Victimele sunt abandonate de autorităţi la voia întâmplării. Agresorii nu pot fi sancţionaţi în adevăratul sens al cuvântului.

Crunte vremuri trăim. Drepturi fără obligaţii şi agresori mai protejaţi decât victimele. Aceasta să fie noua faţă a educaţiei, a sistemului de învăţământ în care poţi să-ţi baţi profesorul fără să păţeşti nimic?

Se pare că da… Mai rămâne ca ancheta celor de la Inspectorat să scoată la iveală faptul că profesoara nu a procedat cu răbdare şi tact pedagogic şi, prin urmare, e indirect vinovată de ceea ce i s-a întâmplat. S-au mai văzut cazuri de-astea.

Cine e vinovat când un cadru didactic e lovit de elev? Oficial vorbind, absolut nimeni. Cu excepţia cazurilor când vinovat e însuşi profesorul. Tot oficial vorbind…

6 thoughts on “Cine este vinovat atunci când un cadru didactic este agresat de un elev?”

  1. Teza a fost recorectata de către Inspectorul de specialitate al ISJ Vaslui + un alt cadru didactic si a fost notata cu 3,70 (nota initiala 4,50) .

    1. Multumesc pentru precizari. Cu alte cuvinte, profesoara i-a pus nota 5 mai degraba pentru a evita ce s-a dovedit, in cele din urma,inevitabil, nu pentru ca ar fi stiut elevul de cinci. Triste zile traim la catedra…

  2. Ce poti sa i mai faci unei tari care are pușcăriile burdușite cu infractori și parlamentul plin cu mafioți ? … care.. ca o „rezolvare” a ” burdusirii” inventează o „lege” pentru a scoate infractorii mai repede de la racoare ( nu se face nimic pentru – a preveni) NIMIC! După părerea mea invatatorii, educatorii, profesorii ar trebui sa aibă „spor de periculozitate” … Pericol care poate fi de natura „agresarii fizice” ( articolul) sau de natura „agresarii psihice”, pentru ca intra în contact cu fel de fel de „fenomene” (elevi) create de societatea „bolnava ” din Romania, „fenomene” pe care trebuie sa le „inghita” , sa le „acopere” si sa le accepte ( in ciuda principiilor pe care le au ca dascali) … ca sa fie bine sa nu fie rau. Exista o „expresie ” pentru sistemul de învățământ din România și nu numai: ” ..afara e vopsit gardul inautru’ … leopardu’ ” . Dacă tot s a eliminat taxa pentru eliberarea pasaportului îmi voi face unul asa… preventiv sa fie acolo. 😉

  3. Sa nu uitam ca profesorii, invatatorii, educatorii etc, toate cadrele didactice, au fost facuti functionari publici. Se motiva atunci ca organele competente se vor sesiza mai usor in cazul un incidente de genul celor relatate de dvs. Dar imi pun intrebarea: se vor sesiza cum? Cei care le comit sunt minori, nu raspund in fata legii. Poate doar daca sunt majori, adica la clasele XI-XIII. In rest, de la clasa I pana la clasa a X-a, inclusiv, nu le face nimeni nimic. Acesta a si fost unul din motivele pentru care m-am lasat de predat in urma cu cativa ani. Elevii sunt tot mai pupati in fund si cocolositi, pe cand cadrele didactice au ajuns bataia de joc a elevilor, a parintilor, a societatii. Toti sar ca profesorii nu isi fac meseria. Sunt si unii care nu si-o fac sau o fac incomplet. Nu spun ca toti sunt wow! Dar pot pune pariu cu oricine ca daca ia un elev la scuturat, habar nu are nici macar lectia de zi, nu mai spun si de ceva din urma. Si asta acum, in era Internetului, cand orice informatie ai nevoie, o gasesti cu un simplu search pe Google. Elevii au voie sa jigneasca, elevii au voie sa loveasca, elevii au voie sa rupa mobilier, cataloage, teze etc, iar profesorul nu are voie sa ii spuna nici „da-te mai incolo”. Mai nou (sau de mai mult timp, nu pot estima cu exactitate), elevii si parintii se plang de programa stufoasa „dom’le”, ca „e grele” astea cu invatatul. Am terminat liceul in anul 2003, profil real. De atunci, an de an, sesiune de sesiune, rezolv subiectele la matematica de la Bacalaureat. Din an in an scade nivelul dificultatii. Scade!! Ultima oara cand am facut matematica a fost in anul 2003, primul semestru al facultatii. De atunci nu am mai pus mana pe o carte de matematica, pe o culegere etc, decat subiectele de Bacalaureat. Anul trecut nu mi-au trebuit mai mult de 10-15 min. sa ajung la nota 5 pe acele subiecte. Am cautat de curiozitate si subiectele din anul 2003 si, spre rusinea mea, nici macar la nota 3 nu am reusit sa ma ridic. Daca ei nu au habar sa ajunga macar la nota 5 pe asemenea subiecte, ce asteptari sa avem noi de la ei? S-au invatat sa primeasca totul pe de-a moaca si sa creada ca li se cuvine totul si 3/4 din vina o poarta parintii „democratizati” maxim. Ei stiu ce e aceea democratie si stiu drepturile copiilor lor si stiu ca au copii superdotati si stiu ca toti profesorii sunt prosti. Si nu m-ar mira ca in cativa ani sa vedem subiecte la Bacalaureat de genul: „Nu-i asa ca 1+1=2?”; Rapunsuri posibile: „Da”, „Nu”, „Nu stiu”. S-au format generatii de inadaptati ai societatii din cauza atator „generatii de sacrificiu” si atator parinti ” ‘telectuali”, care in loc sa-si educe copiii in spiritul bunului simt si al respectului fata de omul in varsta, fata de cadru didactic, fata de director si chiar si fata de femeia de serviciu (si ea este tot un om si tot o munca presteaza, nu este cu nimic mai prejos), ii educa gen: „Da-i ma in aia ma-sii de prosti! Habar n-au ei de viata lor! Lasa ca te ia mama/tata in Spania si faci aici euroi, puiul meu! Mai un castravete, mai o portocala, mai o masina vanduta, mai o ciordeala, lasa ca ne descurcam!”… Cam asta e gandirea, prostia si manelizarea (na ca am zis-o si pe asta) unei parti a tarii noastre. (parerea mea)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *