COMASAREA POMENELOR

Zilele astea se tot vorbeşte de comasarea alegerilor. Cică o să-şi asume unii răspunderea, cică opoziţia nu e de acord. ungurii vor dar să le mai iasă ceva, ceva mai mult decât până acum. Mă rog, nu mă prea interesează subiectul. Eu şi cu politica suntem ca tangentele la paralelă. Dacă se poate, mai bine fără.

Ăia discută, negociază, aduc argumente pro şi procontra şi se înjură. Dar pe nimeni nu interesează părerea electoratului, băieţii de la talpa ţării, aprigi mânuitori de ştampilă. De ce să-i intereseze, că doar mai e până la alegeri. Comasate sau nu. Ieri am trecut pe la crâşmă. Da, mai trec şi eu pe acolo, îl căutam pe morar. care cât nu e morar e cârciumar. Şi invers. Cât stă moara e crâşmar. Polivalent, după buget, coane Fănică (spun asta să se clarifice lumea asupra motivelor pentru care ajung pe la crâşmă).

Şi acolo, aşteptând metamorfozarea crâşmarului în morar, că durează, dacă are clienţi, am tras cu urechea la monologul unui nene însetat ca un profesor de liceu agricol. Pe care nu-l interesa dacă-l ascultă sau nu cineva. El avea de spus. Şi-i trăgea vârtos. Tuna împotriva alegerilor comasate. Că de ce să alegi şi primar, şi consilieri, şi deputat, şi senator, şi preşedinte şi ce se mai poate pe toţi odată, într-o singură zi şi, dacă se poate, şi într-un singur tur de scrutin? Păi ce, data trecută, prin vreo 2008, au fost alegeri faine.  Atâtea tururi că nu le mai ţinea minte. Şi omul făcea un onest bilanţ a ce căpătase de la unii, de la alţii. Găleţi de la cutare candidat la primărie. O săptămână de beţie de la altul. Şi între tururi ce mişto a fost. Şi la parlamentare, iar fain. Orez, rachiu, iar găleţi. Haleală cu sacul. Şi iar, şi iar.

Ce ne aduce comasarea? se întreba individul, obidit. o să primeşti un singur pachet odată de la toţi. Primar, consilieri, deputat, senator şi preşedinte. Şi gata. În loc de-o lună de turmentare, vreo câteva zile, poate chiar ore. În loc de o săptămână de hrănire asistată, doar o masă şi aia hrană rece. Nişte bandiţi, atentează la cele câteva zile plăcute care preced orice scrutin, local sau general. Şi dăi, şi luptă. Că această comasare n-o să aducă decât nenorocire alegătorului de rând. Care va pierde. Nu din punctul de vedere al calităţii celor aleşi, cât din cantitatea de pomană. Nici pomana electorală nu mai este ce a fost. Nici, nici. Nu mai e. domnule.

Şi, concluzia era clară. Că aleşii fac economii pe pomana amărâtului de alegător. Că nu-i doare prea mult de banii statului, ci de banii lor, ăia pentru pomeni electorale. Şi că, de fapt, se urmăreşte comasarea pomenelor, o adevărată pacoste pe capul amărâţilor care numără anii nu unul câte unul, ci din patru în patru. Nu pentru că ar fi oarecum bisecţi ci pentru că atunci se dă. De pomană.  Aşa cum şi el votează. Tot de pomană.

Acum, ce să spun, ălora din Parlament? Dacă tot aşa l-aţi învăţat pe alegătorul român, să aştepte alegerile nu cu speranţa unor aleşi mai de soi, ci a unor pomene cât mai grase, de ce-l oropsiţi? Dacă un individ îmbibat de alcool, ca pomenitul profesor de grup şcolar agricol s-a prins care-i şpilul cu comasarea, credeţi că alţii, mai de soi, n-o vor face? Avertisment, deci. Pe limba voastră. Oamenii începe să pricepe ce şi cum. Şi dacă s-au prins cum e chestia cu pomana, pot urma şi altele. Alte chestii de prins, ca de pomene e sătui.

4 thoughts on “COMASAREA POMENELOR”

  1. Indiferent cine ar fi (că există o mare probabilitate să-l cunosc) are o foarte mare dreptate. Că de câţiva ani doar asta primim de la aleşii noştri dragi. Dacă tot se merge pe mită electorală, de ce să nu se-ntâmple mai des?

  2. Mita electorala, Luci? Nu i-as spune chiar asa. Cand primesti firmituri de la cineva care te-a furat patru ani si mai bine nu se mai cheama mita. Si nici macar ca ti-ar da ceva inapoi. Pur si simplu, cred, ca e dovada clara ca mai prosti de atata nu ne cred, ei, aia, care aspira la mariri. Personal, nu am primit de la aspiranti decat pixuri, brichete, pungi. Ce scrie in lege. Nu am nevoie, dar uite ca sunt unii care abia asteapta pomana de patru ani. Si ghici cine i-a indobitocit in halul asta? Si stam si ne miram

    1. Era o exagerare intenţionată. Da, mai proşti de atât nu ne cred pentru că, în majoritate, mai proşti de-atât nu se poate să fim.

      Eu, dumneavoastră şi alţi cititori ai blogului nu suntem de acord cu astfel de practici pentru că nu ne încălzesc cu nimic o brichetă şi-un pix. Dar mare parte din „prostime” s-a cam resemnat…

  3. Definitia mitei, dupa mine. Mita e cand primesti ceva ce nu ti-a apartinut de la cineva care vrea sa obtina de la tine mai mult decat iti da. Daca aceasta definitie ar fi acceptata de baietii care dreg la DEX, chestia cu „mita electorala” ar cam disparea din vocabular si acuzele pe care si le fac unii altora. De dat „mita electrala” ar putea fi acuzati numai cei care inca nu au ajuns in functii politice. Restul nu, ca ei au de unde da. De unde au luat. Dau cu doua degete si iau cu amandoua mainile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *