Conan debutează în România

ROBERT E. HOWARD

CONAN BARBARUL – O VRĂJITOARE SE VA NAŞTE

EDITURA CRUX PUBLISHING

2016

 

Conan Barbarul… Prima dată am auzit despre Conan în liceu. Unii s-ar putea să zâmbească şi să se întrebe de ce am aşteptat atât. Sau, mai degrabă, ce e cu incultul ăsta, frate? Chiar a trebuit să se apropie de vârsta majoratului să audă şi el de Conan?

Da, s-ar putea ca mărturisirea mea să ridice şi astfel de întrebări. Pentru cei cu adevărat interesaţi fac cuvenita precizare, respectiv faptul că am început liceul în 1990. Şi că înainte de această perioadă nu erau foarte mulţi cei care să fi auzit de musculosul erou. Cel puţin nu mulţi dintre cei care locuiau pe nişte coclauri uitate, într-un sat în care biblioteca publică era veşnic închisă.

Cu Conan am făcut cunoştinţă datorită unei reviste aduse din străinătate de un coleg care avea un văr ceva mai purtat prin lume. Şi, deşi nu înţelegeam mare lucru din dialogurile prezente în benzile desenate, musculosul m-a fascinat din prima. Mă uitam la poze şi-mi era o ciudă grozavă că nu puteam pricepe mai nimic din derularea acţiunii dar până la urmă puţin era mai mult decât nimic.

Pe urmă l-am cunoscut pe acel Conan întruchipat de Arnold Schwarzenegger, colosul austriac cu accent inconfundabil. Numai eu ştiu ce eforturi am depus să văd filmele la video, cum era pe atunci. Tot din cauza lui Conan (şi a viitorului guvernator, la acea dată) m-am apucat de tras de fiare visând că într-o zi voi deveni un Conan autohton, eventual unul supranumit Constructorul (ce ştiam eu cu ce se mănâncă pe atunci domeniul construcţiilor…).

Dar, ca să n-o mai lungesc, mult, trebuie să spun că tare mi-a mai plăcut de Conan şi am simţit un oarece regret când am constatat cât de greu este de procurat pe piaţa din România şi, mai ales, de ce cunoştinţe de limbi străine era nevoie pentru a-l putea savura. Din păcate pentru mine, n-am găsit niciun Conan în limba rusă…

Proiectul Editurii Crux Publishing de a oferi cititorilor români „Integrala Robert E. Howard” m-a luat oarecum pe nepregătite. Citeam anunţul şi nu-mi venea a crede. Stai, frate, chiar e adevărat? Chiar poate fi adevărat? După atâţia ani în care am visat la Conan şi la ce a mai scris Howard în sfârşit există şansa ca totul să devină realitate?

Până la urmă s-a dovedit a fi cât se poate de adevărat, ocazie cu care adolescentul care zace în mine şi-a adus aminte că are de făcut ceva recuperări.

Acţiunea începe în forţă şi continuă la fel până la ultima pagină. Taramis, regina Khauranului se trezeşte în miez de noapte intrigată de liniştea şi întunericul din iatac. Un chip înceţoşat începe să prindă din ce în ce mai mult contur. Sora geamănă, Salome, născută cu stigmatul vrăjitoarelor şi lăsată să moară pe nisipul fierbinte al deşertului a reuşit nu doar să supravieţuiască, dar a acumulat suficientă putere cât să-şi poată permite să revendice ceea ce pretinde că i se cuvine: tronul.

Planul pare să-i reuşească de minune. Salome a reuşit să înşele vigilenţa paznicilor care erau convinşi că regina lor este cea care le vorbeşte. Constantius, căpetenia aprigilor barbari, respins de regină, a căzut la o înţelegere cu sora acesteia. Şi, înainte să-şi dea seama ce se petrece sau să se poată opune, Taramis este aruncată în temniţă.

Mă aşteptam ca celebrul Conan să intre repejor în acţine însă acesta se lasă aşteptat şi primele lucruri despre uriaşul căpitan al gărzii le aflăm de la un supravieţuitor al măcelului la care s-au dedat trupele lui Constantius  după ce vigilentul Conan a simţit că ceva este putred în toată afacerea.

În ciuda faptului că i se spune şi Barbarul (uneori în asociere cu alte etichete dătătoare de fiori, gen Distrugătorul) Conan, un gigant a cărui descriere fizică e oarecum lapidară, este un tip animat de un înalt simţ al datoriei, dispus să-şi sacrifice viaţa – pe care o iubeşte totuşi destul de mult, trăind-o la maxim – pentru regina în slujba căruia şi-a pus sabia dar nu pentru o impostoare.

Când facem propriu-zis cunoştinţă cu Conan, acesta pare pierdut dar – sincer – nu mi-a tremurat deloc inima pentru el. Era de la sine înţeles că o să scape, chiar dacă asta o să se întâmple cu preţul unor eforturi colosale. Constantius – oarecum greu de înţeles optica acestuia – nu se grăbeşte să-l execute pe Conan ci îi doreşte o moarte lungă şi chinuitoare, răstignindu-l pe o cruce în formă  de „X”. O alegere cât se poate de greşită având în vedere cu cine are de-a face.

Conan nu numai că va supravieţui – nu m-am îndoit nicio clipă de asta – dar va pregăti un atac masiv asupra fortăreţei în care este întemniţată adevărata regină. Şi, cu această ocazie, demonstrează că nu e doar un individ care se bazează pe forţă ci este capabil să pună la cale strategii foarte ingenioase. Cu alte cuvinte, o minte sănătoasă într-un corp musculos… Poate cam prea musculos.

Nu e niciun secret că totul se va termina cu bine. Pentru cine trebuie. Însă aventurile lui Conan nu doar că mi-au adus aminte de tinereţe, ci m-au ţinut şi cu sufletul la gură. Ritmul este mai mult decât alert şi cât se poate de captivant. Traducerea, oferită de Andreea Sterea, la care se adaugă adaptarea ce portă amprenta inconfundabilă a lui Oliviu Crâznic sunt la înălţime; n-ai cum să nu iubeşti stilul lui Crâznic, omul se comportă nu ca un bijutier profesionist, ci ca un giuvaergiu artist.

O carte în care la fiecare pagină se întâmplă câte ceva, spunea Florin Pâtea la lansarea oficială. N-a exagerat cu nimic…

Pentru cei interesaţi, cartea poate fi achiziţionată de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *