CONCLUZII LA NUMĂRĂTOARE

Recensământul a cam trecut, cu sau fără CNP, graţie zâzaniei semănate de televiziuni şi presă în speranţa unui rating care să le asigure şi pentru ziua de mâine un număr cât mai mare de frai… de telespectatori şi fideli cititori. Dar nu despre organizare şi dedesubturi e vorba, las pe alţii să se ocupe de această sumbră plăcere.

Un cunoscut, care a ajuns recenzor mai mult din necesitate decât din plăcere îmi povestea că în cătunul pe care l-a purecat, din peste şaptezeci de gospodării (gospodării, nu  persoane, atenţie), a găsit doar un singur angajat cu carte de muncă. În rest, ocupaţia de bază era şomer, viitor şomer, actualmente licean abonat la Programul„Bani de liceu”, student, pensionar, pensionar pe caz de boală, casnică şi electrocas(z)nică. Ei bine, statistica asta, aşa locală cum o fi ea, mă nelinişteşte. Profund. Dacă ar fost vorba despre şaptezeci de persoane şi nu de gospodării,  aş fi respirat, poate, un pic mai uşurat. Un pic, ar fi fost vorba de ceva de mai mult de 1%. Dar aşa… Am rămas fără cuvinte. Ce mai pot adăuga? Eu nimic. Recenzorul are ultimul cuvânt.

Unicul angajat lucra la stat. Adică bugetar…

One thought on “CONCLUZII LA NUMĂRĂTOARE”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *