CRONICILE DIN ARABAT. CLIVE BARKER, VOL I

EDITURA RAO

2008

TRADUCEREA VIORICA TOMESCU

 Pentru mine, Clive Barker era autor de horror, până în ziua când am văzut pe raft Cronicile din Arabat. Iniţial am crezut că e vorba despre doi autori cu acelaşi nume. N-ar fi ceva neobişnuit, dar chestia asta dă naştere unor confuzii. Cu toate acestea, am cumpărat cartea, sperând la o lectură de calitate. Şi nu am fost dezamăgit.

Cartea începe cu un capitol care descrie întâmplări din altă lume. După care se revine în lumea noastră, dar nu pentru mult timp.

Candy Quackenbush, o adolescentă oarecare, îşi duce viaţa în Oraşul Găinilor, într-o familie care este departe de a fi perfectă dar de care, din păcate, au parte un număr tot mai mare de copii. Viaţa este dură şi plictisitoare în oraşul care trăieşte datorită crescătoriilor de găini. Există şi legende locale, dar nu toată lumea le ia în seamă. Camera de hotel în care începe, practic, totul, m-a dus cu gândul la „1408”, a lui nea’ Fănică.

Candy, fascinată de legenda camerei, se foloseşte de ea pentru a rezolva o temă primită la şcoală. Şi cum treaba iese cam prost, fata fuge de la şcoală. Fuge atât de departe că ajunge în Arabat, unde constată că dolarul este şi mai zdravăn decât pe la noi şi că nu în camera de hotel era mai mult decât un sâmbure de adevăr. Dar, ca să fie totul „perfect” în această lume în care se duce o luptă acerbă pentru a o stăpâni, Candy ajunge să fie vânată de mai toată lumea şi nu cu cele mai bune intenţii. De ce anume, cine-s eu să vă dezvălui?

Deşi cartea se adresează publicului relativ tânăr (cu modestia şi decenţa care mă caracterizează, consider că fac, încă, parte din grupul ţintă), se simte autorul care a creat mai înainte pentru adulţi. Arătările sunt destul de ciudate, atât ca aspect cât şi ca nume, Johny Bucluc, cu fraţii săi care-i atârnă pe coarne ca merele pe crengile unui copac, Mendelson Formă, Cristopher Stârv şi alţii pe care vă las plăcerea să-i descoperiţi singuri, colorează şi dau viaţă acestui univers zglobiu care, deşi pe alocuri duce cu gândul la perioada medievală, nu e lipsit de curent electric. Candy iese dintr-o belea numai ca să intre într-alta. Are prea puţine clipe de răgaz şi asta doar pentru că autorul cere puţin timp să-şi ţeasă plasa de intrigi.

Volumul este bogat ilustrat, deşi descrierile sunt suficient de sugestive încât lectura să meargă şi fără ilustraţii. Călătoria eroinei şi veşnica fugă de vrăjmaşi ţin cu sufletul la gură până la ultima pagină. Dacă doriţi, puteţi s-o însoţiţi pe Candy, chiar şi în zbor, fie că planează cu dispozitive izvorâte din puterea minţii (tu şi mintea, spuse Lămâia, încasând un cuţit prin coajă) sau plămădite din cadavre pisate.

Dacă doriţi un bilet de călătorie spre Arabat, luaţi de la agenţia turistică de aici, din câte ştiu eu, fără reduceri afişate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *