De la energie negativă la forţa creativă

Joi am pus punctul final la un roman la care lucrez din 2014. Punct final este un fel de a spune deoarece nu-mi fac iluzii că, în cazul în care romanul va fi acceptat de editori, nu vor urma şi inevitabilele ajustări (da, recunosc, din când în când mai comit şi eu câte o chestie rocambolesciană). Se întâmplă şi la case mai mari.

Aproape doi ani de muncă. Dar mai ales de distracţie. Timp în care Inspiraţia a mai plecat din când în când în vizită la alţi scriitori. Uneori e distractiv să scriu. Alteori e chinuială curată. Se mai întâmplă însă şi momente de alchimie curată.

Miercuri am avut o zi grea la serviciu. În special din cauza unui anume individ pentru care serviciul este doar ocazia perfectă pentru a face rost de bani. În rest nu contează. Chiar nu contează. Niciun pic de responsabilitate, nicio implicare. De aproape optsprezece ani îi suport hachiţele şi nesimţirea. Vorbeşti cu el, vorbeşti la pereţi. Asta dacă-l găseşti prin şcoală. Că de cele mai multe ori e ca sublima industrie a lui Caragiale, adică lipseşte cu desăvârşire. Mai ales când are ore. Fantastic, nu?

Miercuri, din acest punct de vedere, a fost o oră obişnuită. Adică nu şi-a arătat mutra pe la şcoală decât în treacăt. Prilej pentru clasa de alături (de clasa în care îmi desfăşuram activitatea) să-şi dea în petec. Urlete, uşi trântite, alergat pe hol… Tot tacâmul. Eu nu pot lucra aşa, sunt profesor. Nici elevii nu pot lucra în aceste condiţii. Se ajunge la mimarea actului educativ.

Prin urmare, m-am încărcat cu energie negativă. Aşa se spune mai modern. M-am enervat de mi-a crescut tensiunea dincolo de limitele suportabilului. Aveam o furie în mine că, dacă aş fi pus mâna pe artizanul debandadei, nu ar fi scăpat nespovedit. Dar de unde să-l iei?

Spre seară eram furios. Eram aşa de contaminat cu energie negativă că nu am reuşit să adorm decât după ora două. Noaptea sau dimineaţa, depinde cum interpretează fiecare.

Dar, până să mă eliberez de tensiune şi presiune, am scris. Inspiraţia era alături de mine, mă ţinea de umăr şi-mi tot spunea să nu mă enervez că nu merită. Concentrează-te pe ceea ce-ţi poate fi de folos, nu pe un idiot care merita dat afară din învăţământ înainte să fie angajat.

Rezultatul? Patruzeci şi două de pagini. Pagini standard, adică vreo optzeci şi patru de mii de semne (cu tot cu spaţii). Mi-a mai lipsit doar puţină furie creativă să termin romanul joi dimineaţă – că la ora două din noapte se poate vorbi de dimineaţă. Am pus ultimul punct după amiaza.

Se poate obţine randament pozitiv din energie negativă? Se poate, dar prefer să nu mai am parte de aşa experienţe. Nu mai vreau să-mi mai explodeze arterele, venele, inima sau capul. Vreau să am parte de respect şi înţelegere la locul de muncă, aşa cum mi se cere şi mie să am faţă de respectivul personaj atunci când sunt rugat să am răbdare până iese la pensie.

Nu mai vreau energie negativă în activitatea mea la catedră. Chiar dacă are repercursiuni pozitive asupra activităţii scriitorului – patruzeci şi două de pagini reprezintă aproape un sfert de roman. Nu mai vreau să am parte de idioţi pe care să-i tolerez. Vreau ca activitatea mea de scriitor să curgă firesc, fără astfel de imbolduri. Şi n-o să mă apuc să scriu pe facebook „Sper să crăpi…”. Deocamdată…

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *