Descreieraţi de învăţământ

Zilele trecute un eveniment tragic a oferit ocazia perfectă pentru o radiografie a crizei morale ce îşi face de cap în învăţământ. Evenimentul, cât se poate de tragic, a fost ocazia perfectă pentru ca o persoană ce lucrează în învăţământ – să nu spun cadru didactic sau profesoară pentru că ar fi prea mult – să verse nişte fiere. Şi a făcut-o în mod cât se poate de public, pe site-ul jurnalului unde era anunţată nenorocirea.

Iar gestul doamnei în cauză – n-o să dau mai multe amănunte despre nenorocire şi nici n-o să dau nume; există momente în viaţă şi în societate în care discreţia este cât se poate de potrivită – a stârnit o avalanşă de reacţii cu nimic mai prejos decât comentariul vădit răutăcios.

Un comentariu total nepotrivit şi plin de ură a determinat o reacţie chiar mai virulentă din partea unora care pretindeau că o cunosc pe persoana care a scris porcăria.

Au acuzat-o că e nebuna, descreierată, smintită. I-au recomandat să se caute, să se ducă la nebuni sau chiar să se spânzure. Au înjurat-o, ameninţat-o, au dezvăluit evenimente din viaţa ei care atestau – fără doar şi poate, după opinii care mai de care mai „autorizate” – că e ţăcănita totală, au făcut-o albie de porci.

Persoana în cauză a vărsat o picătură de venin şi s-a pricopsit cu o cisternă întreagă. Admirabilă investiţie, nimic de comentat. Ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva treaba asta cu nebunia e mult mai nuanţată decât considerau cei care au reacţionat.

Înţeleg că cineva poate avea probleme psihice deosebit de grave şi acţionează şi gândeşte prin prisma lor. Adică nu e de trimis pe mâna călăului pentru că atât o ajută mintea. Ar fi mai degrabă de compătimit decât de condamnat. Şi te-ai aştepta de la cei care se pretind cadre didactice la o atitudine mult mai sobră, mai conciliantă, mai realistă. Persoana aia care a scris aşa plină de ură şi lipsă de înţelegere are probleme… Măcar puţină înţelegere şi ceva mai multă indiferenţă.

Însă o mulţime de profesori – cei mai mulţi – nu au avut nicio greaţă, nicio sfială de a o înfiera pe „nebună” pentru cele spuse cu cuvinte mult mai grele. Şi îmi pun fireasca întrebare: Nu cumva e vorba de mai mulţi nebuni şi nu doar de una singură?

Nu mi se pare în regulă să-l taxezi pe cineva drept smintit pentru nişte cuvinte folosind vorbe şi mai urâte. Nu eşti mai puţin nebun ca respectivul. Pe bune…

Iar în învăţământ se pare că se duce lipsă de multe dar de deficitari mintali nu.

Nu e prima dată – din păcate – când am de-a face cu astfel de specimene. După ce m-am apucat de scris unele lucruri supărătoare despre învăţământ au apărut reacţii.  Nu mă refer la cele normale, care tratau cu politeţe şi în limitele bunului simţ divergenţa de opinii. Mă refer la înjurături, la spume la gură şi la alte reacţii care nu ar trebui să le dea dreptul de a profesa în învăţământ.

Cele mai urâte expresii, cele mai multe comentarii injurioase le-am primit de la cei care, la o adică, au pretenţia de a se numi colegi cu mine. Cele mai abjecte articole le-am citit pe blogul unui tip care lucrează în învăţământ şi pe care am avut nefericirea să îl cunosc personal. Nu-mi permit să fac aprecieri asupra sănătăţii mintale a respectivilor dar mă întreb dacă treaba aia cu evaluarea psihologică n-ar trebui luată foarte în serios în cazul profesorilor.

În general evaluarea psihologică e bătaie de joc. Un chestionar, nişte întrebări de toată jena şi toată lumea corespunde pentru treaba la catedră. Şi cât de mult corespunde…

Să amintesc că între profesorii pe care i-am avut la catedră de-a lungul anului erau cel puţin trei pedofili. Descreieratul care ne lovea în liceu cu capul de pereţi şi tablă mai avea şi alte defecte. O fostă colegă de-a lui mi-a povestit recent cum individul a încercat să constrângă – cu ajutorul notelor – o fătucă de clasa a IX-a. A ameninţat-o cu corijarea şi numai intervenţia dârză a dirigintei, o doamnă pentru care am tot respectul, a făcut ca deznodământul să nu fie cel anticipat de individ.

Într-un liceu din apropiere cu ceva timp în urmă majoritatea profesorilor erau căsătoriţi cu fostele lor eleve. Numai ce aşteptau să termine liceul şi le şi făceau doamne. E de presupus că domnii nu se aruncau chiar aşa în capcana căsniciei, mai întâi probau câte ceva…

Aş putea spune mult mai multe dar mă opresc aici. Concluziile le poate trage fiecare….

 

O părere la “Descreieraţi de învăţământ”

  1. Hienele din invatamant la tot pasul. Si in cancelarie daca spui o parere sar sacalii sa te contrazica sa verse venin de nu ti mai trebuie nimic. Generatii de jigodii cu probleme petsonale grave niste complexati care de cele msi multe ori isi vsrsa veninul oe elevi prin corigente repetentii si fapte rautacioase

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *