DESPRE APOCALIPSE. FĂRĂ PREA MULTĂ DRAGOSTE

Cât priveşte apocalipsa, un lucru este foarte sigur. Că va veni. Cum anume şi când, iată o chestie la care toată lumea se dă peste cap să afle şi, mai mult decât atât, să ne informeze. Că nu-i de ajuns să ştii când se va sfârşi lumea, trebuie să afle şi alţii, să nu mai doarmă nici ei.

          Apocalipsele sunt la modă, garantat, nu-i zi în plus pe care s-o prindă biata omenire fără să afle că, garantat, i-a sunat ceasul. Şi, dacă prezicătorul o dă pe lături, nu-i bai, ce, bă, nu vă bucuraţi că nu am avut dreptate? Uitaţi-vă  la soare, încă mai străluceşte pentru voi. Da’ las că mai reglez din ceas şi vă spun ce şi cum. Data viitoare chiar vine. Dar nu-i o modă nouă. De când a coborât din copac omul a început să se întrebe: şi acum?

          Nu mă dau în vânt după Apocalipsă, o să vină, că vreau sau nu eu, că a prezis-o unul sau altul. Dar alţii scot bani buni din asta. Acum ceva timp am citit o carte pe această temă. Nu o apocalipsă, ci “Şapte ani apocaliptici” aşa cum ne ameninţa nimeni altul decât Ion Ţugui, cică mare astrolog şi prezicător.

          Fraţilor, şi ce-i trăgea Ţugui în cartea aia… Un personaj ciudat, un fel de conte cu glugă, venit din Tibet, unde fusese iniţiat în nişte chestii pe care nicio minte omenească nu este în stare să le cuprindă. Şi câte văzuse, pe unde fusese, pe centuri de asteroizi şi în găurele negre, negre de tot.

          Apocalipsă în toată regula, bine pusă la punct, că părea mai degrabă relatare a ceea ce s-a întâmplat decât previziunea celor ce aveau să fie. Metodic, punct cu punct, ţară cu ţară, popor cu popor.

          Apocalipsa, sau mai degrabă debutul ei, era prevăzut, după Ţugui şi contele cu glugă, pe 19 august 1999. Ei bine, eu am citit cartea pe 18 august 1999, la vreo şase ani după ce fusese publicată. Şi, având vii în minte relatările de acolo, m-am pus pe aşteptat, cu ochii pe  Tv, să văd cât, care, ce fel şi cum. N-a fost să fie. Nimic din ce prevăzuse specialistul la dat cu ghiocul în viitor. Dar cartea se vânduse. Şi pe bani grei. Câţi dintre cei care au cumpărat-o şi au citit-o când încă era fierbinte şi-au amintit de 19 august 1999 chiar pe 19 august 1999, e greu de spus. Cum s-a pregătit Ion Ţugui pentru 19 august 1999, e şi mai greu de spus, mai ales că el nu mai poate. Nici scrie, nici prezice, nici răspunde. Nimic. A plecat la ceruri în 20.02.2002. o dată din calendar despre care dimineaţa ne spunea că nu trebuie să ne îngrijoreze, chiar dacă se vede „în oglindă”. Avea dreptate, nu pe noi trebuia să ne îngrijoreze, până seara a plecat. Asta e…

Chestia e că Apocalipsa a fost pentru unii o afacere rentabilă. Şi încă mai este, chiar dacă pe termen scurt. Că nu-i nicio afacere să prezici sfârşitul lumii peste câteva sute de ani. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dar ce ne facem dacă nu-l prindem?

4 păreri la “DESPRE APOCALIPSE. FĂRĂ PREA MULTĂ DRAGOSTE”

  1. (În forma apocalipsă) Cartea ultimă a Noului Testament care cuprinde revelația (descoperirea) făcută sf. Ioan evanghelistul în insula Patmos prin anii 94-95 și în care, prin simboluri, metafore și alegorii, se arată lupta Bisericii în lume cu forțele întunericului și triumful ei final prin Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *