DILEME LĂMURITE CU INTERNETUL. PE JUMĂTATE

Cred că mai tineţi minte acea perioadă din activitatea internetului când nu puteai deschide o fereastră fără să deschidă alta. Una care, recunosc, îmi cam dădea fiori prin şira spinării. Din ăia reci, desigur. Nu, nu e vorba despre dimensiunea unui anumit organ pe care, chipurile, internetul este în stare să-l lungească, mult şi… mult. E vorba de altceva, la fel de fioros.

Ei bine, într-o zi primesc un telefon de la un fost elev. Pe atunci era student, acum este fost student. Ş. mă întreabă omul dacă ştiu când anume este născut un confrate de geografie. Şi alte vreo două amănunte. Întâmplător ştiam. Cu două zile înainte omul tocmai îşi sărbătorise nişte ani. I-am comunicat.

„Aşa ştiu şi eu, dar e ceva care nu se leagă”. Poftim?! „Păi postul domnului profesor ar trebui să fie liber de trei ani”. Posturi libere la geografie, iată ceva interesant, poate reuşesc să mă transfer şi eu mai aproape de casă, că m-am săturat de navetă. Unde ai găsit tu informaţii de astea? „Pe net”. Bine, dar la ce pagină?

Omul începe să dea din colţ în colţ că i se simţea stânjeneala şi prin telefon. „Nu contează”. Hai, dom’le, spune. Şi mi-a spus. Omul studia situaţia locurilor libere din educaţie pe „Ziua morţii tale”. Şi-şi făcea şi planuri pentru când o termina facultatea. Dar se pare că, în cazul tipului al cărui post îl voia, netul a cam dat greş. Sau i-o fi lăsat încă vreo trei ani peste, în chip de bonus pentru activitatea la catedră? Din păcate, actualmente tipul nu se simte foarte bine, aşa că… trageţi concluziile.

Vă mai aduceţi aminte de „Ziua morţii tale?” Era agasant, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *