DIN NOU DESPRE BERE. FĂRĂ PREA MULT CHEF.

Zilele trecute am scris câte ceva despre bere. Mai degrabă despre o reclamă la bere, la Ursus. Şi acolo, îmi chinuiam neuronii să desluşesc cum poate o bere care are 100% malţ de orz să mai aibă în dotare şi două tipuri de hamei. Şi ca să vadă lumea cât (nu) mă duce capul, am scris şi pe net. Aşa, ca să vă cimentaţi părerea peste drum de cel care scrie pe aici (că până la urmă, ca tot omul, mi-oi da şi eu arama pe faţă).  Şi am primit şi răspunsuri, de la berarul pe site, de la alţii, mai discret, pe telefon. Că nu mă pricep la bere, dar m-au lămurit prietenii. Ce şi cum. Da, recunosc, nu mă prea pricep. M-a cam lăsat antrenamentul. Dar, peste asta, mi-a cam pierit pofta de bere. De ce? Nu, nu pentru că-i iarnă şi berea nu merge. Merge, mai ceva ca Săniuţa (a mai văzut careva votcă din aia?).

Nu, ci pentru că berea mai conţine şi ceva ingrediente secrete. Un cunoscut, aflat în vizită la fabrica Bermas de la Suceava mi-a povestit cum prin cuvele ale de fermentare sau ce-or fi fost, mişunau şobolanii mai ceva ca după o deratizare făcută de o firmă privată la o instituţie a statului. Ei bine, amicul (îngăduit să-mi fie să-i spun amic, deşi e mult mai mare de ani ca mine, aş putea să-i spun nenea), consumator de bere (până atunci), a întrebat ce e cu şobolanii ăia. Că nu i se părea prea normal ca în fabrică plină de pretenţii să fie organizate aşa patrule de şobolani. Dar un nene care-i ghiduia pe acolo a spus să nu cumva să-i streseze pe rozători, că au un rol foarte important în obţinerea berii. Că numai datorită şobolanilor e Bermas aşa cum este.

Măi frate, cât trăieşte, omul le vede pe toate. Unii le şi scriu pe blog. Auzi, berea are gust mai bun datorită şobolanilor. De ce? Nu pot decât bănui. Probabil datorită excrementelor sau pişatului de şobolan (prietenul meu nu a văzut niciun rozător cu chiloţi pe acolo şi nici pe vreunul să fugă lipa-lipa şi să stea la coadă la baie). Bere bună, nu-i aşa? Cu infuzie de păr de şobolan, niscaiva rabie la purtător (trece la pasteurizare) şi ciumă bubonică. Şi mai imaginaţi-vă că ăia se şi înmulţesc pe acolo şi poate le mai scapă ceva din activitate asta şi pe malţul ăla de orz.

Ei, după discuţia cu amicul, m-am lecuit de bere. Nu vreau să par mai arogant decât sunt, dar singura bere adevărată băută în România a fost Leffe. De la Dan Chişu din depozit, dată de Dan Chişu, servită de Dan Chişu, băută cu Dan Chişu. Un tip deosebit. Şi deştept. Nu ştiu ce-o fi găsit (şi) la Răduleasca, că am auzit că a pârlit-o şi pe ea.

Aia da, Leffe. Dar nu era produsă în România. Ce am băut înainte şi după purta etichetă de Leffe, dar numai Leffe nu era. Probabil că nu avea şobolani (sau poate tocmai de aia).

Tot amicul m-a lecuit şi de alte băuturi alcoolice. Pentru a grăbi fermentarea alcoolului, unele fabrici mai adaugă şi sodă caustică. Elimină niscaiva verigi din procesul tehnologic şi ceva mai mulţi beţivi din piaţa de desfacere. Eşti ceea ce bei, parcă aşa spunea o reclamă, nu? Păi atunci ce să mai bei? Apă minerală? Brr! Mai bine uit de discuţia despre şobolani.

2 gânduri despre „DIN NOU DESPRE BERE. FĂRĂ PREA MULT CHEF.”

  1. Sa stii ca n-am vrut sa iau apararea nimanui. Ce se intampla in fabricile de bere…ramane in fabricile de bere. Eu unul scriu mai mult teorie, o sa fac in curand si niste degustari, dar in principiu teorie.

    Acum, sa-ti zic ca nu se intampla chestii din astea…as fi ipocrit. Am vazut sobolani cum mergeau prin patiserii, daramite prin fabrici de bere 🙂

    Ai dreptate in totalitate, n-avem de unde sa stim ce se intampla acolo, decat daca suntem un om de interior.

  2. Nu, nu am vrut sa te acuz de ceva, daca am lasat impresia asta imi cer scuze. Si mie imi place berea, dar, dupa chestia asta, mi-a lasat un gust amar. Si nu de bere amaruie, ci asa, la modul general. Una este sa ai sobolani in fabrică si sa incerci sa faci fata fenomenului si alta sa-i tolerezi pentru că, cică, ar face berea mai buna. Prietenul meu a spus că daca vrei sa vindeci pe cineva de alcoolism, da-i sansa sa lucreze intr-o institutie de profil.
    Apropo, „berarul” arata super, vorbesc cu Lucian sa te bage in lista. Sau, daca citeste, te baga el. O carte buna cere o bere pe masura

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *