Doamna Gorghiu, de ce nu treceţi dumneavoastră la catedră?

Este ştiut faptul că cei care nu se pricep la nimic se ocupă de obicei de politică. Cumva, ca o cruntă ironie a sorţii – sau ca o răzbunare cu mecanisme greu de descifrat – cei care nu ştiu să-şi facă treaba ajung de cele mai multe ori să-i pună pe alţii la treabă. Individul cinstit, corect şi onest îşi va şti tot timpul limitele, refuzând să ocupe scaune şi funcţii pentru care nu se simte pregătit. Poate că aceasta este cea mai grăitoare dovadă de inteligenţă; să ştii unde-şi este locul şi care-ţi sunt calităţile. Pentru că prostul niciodată nu va spune nu din cauză că nu s-ar simţi pregătit sau îndreptăţit pentru vreo demnitate. Nu, prostul este tot timpul pregătit, tot timpul se simte capabil şi competent. Nimeni nu mai e grozav ca el.

Şi, odată ajuns şef, incapabilul nu va căpăta odată cu funcţia şi abilităţile de lider ci se va ghida după mintea şi cunoştinţele acumulate anterior (mai degrabă din întâmplare decât pe baza strădaniei personale) şi va refuza cu indignare orice ar putea să-i afecteze ignoranţa. Cum, eu sunt deja foarte pregătit, de ce să mai pun mâna să mai învăţ? Cine te crezi tu să-mi dai mie sfaturi?

De asta suferă societatea românească. Prea mulţi oameni capabili care-şi ştiu locul, prea mulţi proşti care nu doar că nu şi-l ştiu, dar primesc locuri şi funcţii la care, dacă şi-ar conştientiza măcar o clipă ignoranţa şi limitele, le-ar fi ruşine să viseze.

Una dintre aceste persoane care vorbeşte fără să ştie despre ce anume, care oferă soluţii la o problemă despre care habar nu are cu ce se haleşte este şi co-preşedinta PNL Alina Gorghiu. Avocată de meserie, de felul ei, dar care are pretenţia că se pricepe la toate.

Pricepută cum e, Alinuţa (nu poţi să nu te gândeşti la celebrul personaj din bancuri Alinuţa Sădicuţa cînd o auzi ce-i trece prin cap) Gorghiu s-a gândit că n-ar fi rău să se ocupe şi de profesori după ce, în toamnă, partidul pe care-l conduce o să câştige alegerile.

Şi ce le doreşte ea profesorilor? Nici mai mult, nici mai puţin decât mărirea normei didactice, pentru că aşa o să li se mărească şi profesorilor salariul. Şi că oricum profesorii din România au cea mai mică normă didactică din întreaga Uniune Europeană.

Când o auzi cum gândeşte, îţi doreşti sincer ca această co-preşedintă să-şi sfârşească promiţătoarea carieră politică muncind la catedră. Să vadă şi ea ce şi cum e cu norma asta didactică pe care vrea s-o mărească.

Pentru că doamna Gorghiu vorbeşte pe dinafară, fără să ştie ce şi cum. Se spune că dacă taci dn gură când trebuie poţi trece drept mare înţelept. Despre prost se ştie că dacă nu şi fudul, ştie că nu-i prost destul.

Realităţile şcolii româneşti îi sunt doamnei Gorghiu la fel de străine ca şi politica, observaţie valabilă pentru toată fauna politică. E ruptă complet de realitatea pe care are pretenţia că o înţelege şi poate să o îmbunătăţească.

Vorbeşte despre mărirea normei didactice ca o condiţie necesară pentru mărirea salariilor. Ideea de bază e că Alina Gorghiu aminteşte că profesorii din România au cea mai mică normă didactică dar nu insistă asupra faptului că au şi salarii de mizerie. La fel cum i se par irelevante şi condiţiile în care în restul Uniunii profesorii au mai multe ore la catedră. Adică doamna Gorghiu vrea egalitate dar numai pe anumite paliere.

În timp ce în Germania profesorul încasează şi 5000 de euro pe lună, în România sunt destul de puţini cei care sunt plătiţi cu ceva mai mult de 500 de euro (dacă ar fi să traducem). Dar neamţul are normă didactică mai mare…

Doamna Gorghiu, vă spun cinstit că dacă îmi faceţi salariul măcar jumătate cât are un profesor din Germania, o să muncesc de două ori mai mult decât un profesor neamţ. Un raport româno-german de patru la unu. Nu vă speriaţi că o să obosesc, s-ar putea să muncesc mult mai puţin decât acum. Pentru că în Germania, în Franţa, prin Spania sau pe unde aţi mai fost e drept că profesorii au norma didactică mai mare, dar aţi observat cumva şi ce bază materială au? V-aţi interesat să vedeţi cine le pune la dispoziţie materialele didactice pe care le utilizează la ore? Credeţi că profesorul neamţ petrece ore în şir completând hârtii peste hârtii în condiţiile în care cele mai multe dintre acestea nu-i sunt de niciun folos? Ştiţi că un  profesor trebuie să presteze patruzeci de ore pe săptămână. Optsprezece la catedră (plus dirigenţia) şi restul pretărire, hârţogăraie şi ce mai trebuie. Dacă însă socotim tot timpul investit ajungem la mai mult de patruzeci de ore pe săptămână, aspect care nu pare să deranjeze pe nimeni în condiţiile în care multe activităţi sunt foarte cronofage dar nu ajută cu nimic la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale elevilor.

Cât priveşte cele optsprezece ore la catedră, nu ştiu cine a inventat treaba asta, dar a avut dreptate. A dovedit ancorare în realitatea învăţământului românesc, lucru pe care nu-l mai putem spera de la actualii indivizi care păstoresc sistemul.

Acum ceva ani am mai prins şi câteva ore suplinite. Adică ore la catedră în plus peste catedra „oficială”. Ore care aduceau un ban în plus, dar şi o oboseală cronică. Prin aprilie aşteptam vacanţa mai ceva ca elevii. Era destul de greu să rezist la programul suplimentar şi, în cele din urmă, am decis să nu mă mai încurc cu ore suplinite. Duc atât cât pot. Bine, sunt profesori care se laudă că ţin şi două norme fără probleme, dar eu unul îmi pun întrebări cu privire la calitatea muncii prestate. Pentru că tot ceea ce este în plus peste optsprezece ore reprezintă prezenţă în clasă a profesorului şi nu activitate didactică.

Aşa că, doamna Gorghiu, nu ruinaţi învăţământul şi mai rău decât a făcut-o Ecaterina Andronescu. E puţin probabil să măriţi norma didactică pentru că asta presupune să câştigaţi alegerile, dar nu se ştie niciodată. Nu ne mai comparaţi cu vestul când vine vorba de performanţă şi activitate şi cu China sau Brazilia când vine vorba de venituri. Dacă aveţi pretenţia că suntem europeni, păi să fim până la capăt. Dacă vreţi să ne comparăm cu nemţii sau francezii, să ne comparăm la toate capitolele. Dacă ne vreţi egali cu restul profesorilor din Uniunea Europeană, păi să fim egali şi când vine vorba de salarii.

Şi da, vă doresc să ajungeţi să lucraţi în învăţământ. Să aveţi norma de acum, nu cea pe care o doriţi cadrelor didactice. Măcar doi ani la catedră vă doresc. Şi după aceea, aveţi cuvântul meu că vă votez…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *