Editura Tritonic cum public

„editura tritonic cum public” – aceasta este expresia care, zilele acestea, mi-a adus un vizitator. Habar nu am cine este dar îi mulţumesc că a trecut pe aici. Omul a vrut să ştie cum anume poate să publice la Editura Tritonic şi şi-a încercat norocul pe google cu expresia de mai sus. Iar motorul de căutare l-a direcţionat pe interesat către blogul subsemnatului, individ care a acumulat, pe lângă multe altele, o experienţă cât se poate de relevantă în ceea ce priveşte publicatul la Tritonic. Experienţă pe care nu ţin neapărat s-o păstrez pentru mine. Chiar nu ţin deloc. Pentru că am plătit pentru asta. Mai exact, nu am fost plătit ceea ce, din anumite puncte de vedere, este şi acesta un soi de plată.

Şi am simţit nevoia să fac ceva precizări pentru amatorul de publicat la Tritonic. Prieten drag – îngăduie-mi să te numesc astfel – dacă vrei să publici la Tritonic trebuie să ţii cont de câteva amănunte care, dacă nu îţi vor face viaţa mai uşoară, cel puţin îţi vor arăta faţa adevărată a unui sistem cu care eşti dornic să te confrunţi, să te publice, să te pună în valoare.

Acum aproape zece ani aveam şi eu speranţe legate de publicatul la Tritonic, speranţe care s-au concretizat, în cele din urmă, în publicarea romanului „Colţii”. Şi cam atât…

Am avut aşteptări moderate – eram doar un amărât de debutant care se temea şi de umbra lui şi mai ales se ferea să nu supere pe cineva din sistem – dar şi acestea mi-au fost înşelate. M-am deplasat la lansarea cărţii pe banii mei. Dacă locuieşti în Bucureşti sau pe aproape nu faci mare caz de banii de tramvai sau taxi dar când străbaţi ţara de la un capăt la altul parcă nu-ţi prea cade bine la buzunar.

Apoi a urmat o perioadă de aşteptare în care, ca fraierul, am făcut reclamă cărţii pe unde am putut, am promovat-o cu mijloacele disponibile acum un deceniu şi… Şi nimic. În afara celor douăzeci de exemplare de autor nu am primit nimic.

Nici raport de vânzări, nici drepturi de autor… Ba, culmea nesimţirii, cartea a mai putut fi comandată din librării şi la multă vreme după expirarea contractului.

Aşa că, dragă prietene, dacă vrei să publici la Tritonic e bine să ştii ce te aşteaptă. Adică mai nimic. O să ţi se publice cartea. Dacă eşti la debut să ştii că e o experienţă deosebită să-ţi vezi numele pe o carte. Dacă ai mai publicat să spunem că te poţi lipsi de asta şi caută o editură care să te respecte.

O să ţi se publice cartea. Eventual o să apari într-o antologie alături de alţi autori pe care editura îi preţuieşte la fel de mult ca pe tine. Apoi o să ţi se ceară să promovezi cartea sau antologia. Pe Facebook, pe Twitter, pe blogul propriu sau pe unde se mai poate.

O să ţi se ceară să fii prezent la lansarea cărţii şi la alte lansări Tritonic unde, din bun simţ, o să cumperi cărţile autorilor Tritonic prezenţi la lansare, eventual cărţile lui Hrib. Să le cumperi, că de citit… Eu unul chiar nu mă dau în vânt după pretinsele aventuri ale lui Stelian Munteanu.

O să fii folosit, acesta e adevărul… Iar într-un final nu o să primeşti un leu. Consolează-te cu ideea că nu tu o să fii excepţia ce confirmă regula. Niciun ban!

Singura chestie pozitivă în toată afacerea asta e că nu o să plăteşti pentru publicarea cărţii. Cel puţin eu unul nu am plătit dar sunt lucruri care se mai schimbă pe măsură ce trece timpul. Poate că acum o să ţi se pretindă să acoperi măcar o parte din cheltuieli. Majoritatea editurilor din România funcţionează nu datorită cititorilor ci pe banii autorilor.

O vreme s-ar putea să nu-ţi pese prea mult de toată treaba asta cu lipsa drepturilor de autor. O să fii prea mulţumit că ai fost publicat, o să te umpli de mândrie când o să-ţi vezi cartea prin librării sau o să citeşti o recenzie la superlativ (ar trebui să te intrige, totuşi, faptul că e scrisă de un „tritonic” de suferinţă). O să dai share pe unde poţi la carte… Într-un final e posibil să-ţi pui unele întrebări. Te sfătuiesc să-ţi pui întrebările din vreme. Asta o să te scutească de multe neajunsuri.

În rest, ce să-ţi mai urez, prietene? Baftă multă şi sper să citesc ceva scris de tine. Cât mai curând posibil. Ai nevoie de un sfat? O să-ţi acelaşi sfat pe care mi l-aş oferi mie. Dar ia aminte: nu te vinde pe nimic celui care scoate bani din talentul tău…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *