Educaţia marca Mihai Bendeac – cât de nocivă este prestaţia individului asupra copiilor

Televizorul, despre ale cărui valenţe educative se vorbea în nişte vremuri ce au apus de multă vreme, nu se numără printre preferaţii mei în materie de petrecere a timpului liber. Asta pentru că de ceva ani nu mă pot lăuda că am parte de timp liber. Dar nu mă plâng.

Prin urmare, în casa mea televizorul e doar un soi de mobilă. Când mă interesează ceva foarte mult găsesc, totuşi, alte surse din care să selectez informaţia.

Cu toate că eu şi televizorul nu ne suportăm reciproc, nu-l pot ignora în totalitate. Mai exact, nu pot ignora în totalitate ce anume se petrece pe sticla care mai degrabă îndobitoceşte decât ajută. Chiar dacă mă străduiesc. Şi pe cuvântul meu că o fac.

Cică pe la Antena 1 s-a reluat panarama de emisiune numită iUmor. Un soi de concurs în care români mai mult sau mai puţin inspiraţi încearcă să demonstreze talente de comedianţi. Bănuiesc că de multe ori spectacolul îl fac tot felul de prostovani care au prestaţii de toată jena dar de care spectatorul român, educat aşa cum îl educă televiziunile, râde cu gura până la urechi.

Dar duminică seara s-a cam atins apogeul în ceea ce priveşte bătaia de joc şi proasta educaţie pe care o pot oferi atât Antena 1 cât şi Mihai Bendeac celor care nu au altceva mai bun de făcut şi pierd timpul la televizor.

Astfel, un individ cică numit Brent Ray Fraser, stiper de felul lui dar cu pretenţii de artist s-a apucat şi l-a pictat pe Bendeac. Până aici nimic neobişnuit, doar că individul şi-a folosit un anume organ pentru a-l picta pe numitul Bendeac. Adică acel organ pe care oamenii obişnuiţi îl folosesc atunci când se duc la budă. Şi în alte condiţii despre care prefer să nu amintesc aici.

Numai despre asta am auzit discutându-se zilele acestea. Pe microbuz, prin magazine, chiar şi pe la şcoală s-au găsit câţiva care să mă întrebe dacă am văzut „emisiunea”. Cât despre copii, ce să mai spun, aşa de veseli nu i-am mai văzut de multă vreme de unde trag concluzia că şi-au luat porţia de educaţie marca Bendeac. De fapt, câţiva s-au şi găsit să reclame că unii dintre colegi îi agasează pomenind de episodul de duminică fără însă să pară foarte deranjaţi de asta.

Chiar dacă emisiunea este marcată ca fiind interzisă copiilor sub 12 ani (sper din toată inima că e aşa, nu ştiu sigur) nu cred că Bendeac şi gaşca sunt atât de naivi să creadă că puştanii sub vârsta pomenită nu trag cu ochiul la emisiunea cu valenţe aşa de educative că ar trebui interzisă împreună cu postul care o difuzează. Ba dimpotrivă, cu cât e mai interzis fructul, cu atât este mai dorit; numai fraierii cred că e de ajuns să interzici ceva ca lumea să-l ocolească. De fapt, cred că anteniştii se bazează pe publicul minor care, sătul să vadă repetate la tv aceleaşi filme răsuflate produse pe timpul comunismului dar cu pretenţii de Ever Green, s-a orientat spre emisiuni de genul acesta. Şi poate că nu e vorba numai de minori; bănuiesc că într-o casă de om toată lumea s-a săturat să vadă până la exasperare „Pistruiatul” sau „BD la munte și la mare” și pe unde or fi fost.

Aşa că, înainte de a mă apuca să-mi dau cu părerea, m-am documentat temeinic pe subiect. Nici nu a fost prea greu, se pare că în afară de vreo cinci persoane, restul lumii s-a uitat la Antena 1.

Nu comentez dacă ceea ce a făcut Brent Ray Fraser este artă sau nu. Dacă unii consideră că aşa ceva e artă, treaba lor, eu unul nu intenţionez să-mi decorez pereţii cu capodopere făcute din… Însă ceea ce a urmat după discutabilul act artistic reprezintă adevărata bătaie de joc la adresa telespectatorului.

Bendeac şi-a trimis bunica – femeia se afla în sală – să preia tabloul pe care mutra lui a fost desenată cu ajutorul organului genital de „artist”. Şi a făcut o remarcă destul de ciudată. Cică el şi bunica lui au văzut aceeaşi p… Foarte spiritual domnul Bendeac, ce să mai vorbim…

Dar lecţia de civilizaţie nu s-a terminat acolo – din fericire bunica lui Bendeac nu s-a pretat la „glumiţa” poznaşului nepoţel ajuns acum mare actor şi mare specialist în jurizat – ci cheliosul care are pretenţia de om nostim s-a apucat s-o sune pe maică-sa. Şi a dat telefonul pe difuzor, că astfel de discuţii mamă-fiu sunt numai bune să ridice audienţa emisiunii din care Bendeac face bani buni. Unii spun că a fost pe bune dar eu unul, deşi nu am prins faza în direct, cum se spune, bănuiesc că e o făcătură. Una numai bună să ridice des pomenita audienţă a emisiunii.

Bendeac a ţinut să precizeze că i-a găsit un tablou (lu’ maică-sa, că doar nu mie). Cică de multă vreme dorea ea să înfrumuseţeze nu ştiu ce hol cu un tablou dar fiind doamnă bine şi pretenţioasă n-a reuşit să găsească ceva pe placul ei. Noroc cu ghiduşul ei de copil care a primit un cadou nemaipomenit. Cică „Mamă, am găsit tablou, numai că e o problemă, e pictat cu p… (bip)”. Da, şi mama lui Bendeac s-a făcut mirată şi oarecum dezamăgită că a trebuit unul pe nume Cheloo să-i spună că nu e glumă, ci chiar aşa s-a întâmplat. Şi vai-vai ce mare veselie…

Înţeleg care a fost rostul aluziilor la decenţa bunicii, al discuţiei cu maică-sa. E vorba doar de publicitate, nimic altceva. Bendeac vrea publicitate şi e decis să o obţină cu orice preţ. Oferindu-se în principal pe post de prost exemplu pentru tânăra generaţie, nu mai poate el de ce se întâmplă cu tânăra generaţie. Tot mai mulţi vor să fie Bendeac, nu un actor amărât care abia îşi duce zilele într-un teatru de provincie sau doctor, poliţist şi ce se mai poate. De profesor nu vrea să audă nimeni.

Şi până să ajungi să fii Bendeac te comporţi ca atare. Adică vorbeşti fără perdea, umbli doar cu p… în gură. Adică tot faci trimiteri la organul respectiv. Că e mişto, că e simpatic, că dă o patină de bărbăţie sau ce mai dă. Şi dacă şi Bendeac care e aşa de celebru şi de deştept şi cum mai este el utilizează astfel de cuvinte când stă la taclale cu mă-sa sau cu bunică-sa, de ce să nu fiu şi eu la fel de şmecher ca Bendeac?

Nu, ceea ce face Bendeac nu este educaţie. Omul ar trebui interzis total la televizor. Nu pun mare preţ pe prestaţia celor de la CNA. Vor amenda un pic Antena 1 şi vor soma postul de televiziune să-şi pună cenuşă în cap dar nu-i bai, a crescut popularitatea emisiunii şi asta o să se vadă. Amenda, mai degrabă simbolică, se va recupera cât se poate de lejer. Bendeac o să primească mână liberă să folosească în discuţiile cu maică-sa acelaşi limbaj pe care îl folosesc golanii când se duc la agăţat. Deocamdată, pentru că e de presupus că peste ceva timp, inspiraţi de Bendeac, toţi puştanii vor discuta la fel cu mamele care i-au făcut. Păi de vreme ce Bendeac discută aşa cu mama lui, eu  de ce să nu pot? Că şi eu sunt un viitor Bendeac, încă nu am ajuns pe scenă dar în rest mă descurc foarte bine, uite ce frumos vorbesc, ce vocabular de actor am…

Da, educaţia lui Bendeac e nocivă. Dacă cineva are altă părere e liber s-o spună…

 

2 thoughts on “Educaţia marca Mihai Bendeac – cât de nocivă este prestaţia individului asupra copiilor”

  1. Eu, personal, m-am certat încă de pe la 18 ani cu televizorul si cat am locuit la ai mei, mă enervau prea mult toate emisiunile de „talent”, în care niște oameni cu un IQ sub medie se făceau de râs, iar restul se uitau și chiar îi găseau amuzanți. Zilele trecute mi-a arătat sora mea destul de entuziasmata filmarea respectivă și nu reușeam să înțeleg ce e mai dezagreabil. Un om care își afișează cu atâta nonșalanță aparatul reproducător sau toți acei oameni care percep acest gest ca pe o normalitate. Mă rog, aproape normal. Iar Bendeac, mi se pare oarecum dual. Încearcă să păstreze niște aparențe, să pară cult și inteligent, dar nu-i prea iese.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *