ETAPELE DEVENIRII SCRIITORICEŞTI (DANS SMUNCIT ÎN ŞAPTE PAŞI)

Adică cum devii  din scriitor mic scriitor mare. Cam aşa ceva

1. Etapa iniţială. Aprindere cu autocombustie. Îţi publici singur cărţile (trăiască regia proprie, eu am scăpat de etapa asta). Mai pe înţelesul tuturor, scoţi bani din buzunar şi publici cartea; sunt destule edituri de profil.

2. Etapa progresului minim garantat. Îţi cumperi singur cărţile (din librărie, de pe net, tu ştii mai bine unde le găseşti)

3. Etapa de socializare, cu alţi scriitori (cunoşti lumea, domnule). Vă cumpăraţi reciproc cărţile.

4. Etapa minimală a progresului adevărat. Se sprijină cu tărie pe cei cunoscuţi pentru etapa a treia. Vă vindeţi reciproc cărţile – un blog ca ăsta ajută de minune.

5. Etapa progresului recunoscut. Îţi vând alţii cărţile.

6. Etapa mulţumirii de sine. Chiar ajungi să câştigi bani pe cărţile tale (uneori şi cel mai adesea e postumă).

7. Etapa recunoaşterii veşnice. Când alţii câştigă de pe urma cărţilor tale.

 

Update: Lista de mai sus nu reprezintă obligatoriu parcursul subsemnatului. Şi nu trebuie luată (chiar) în serios.

6 thoughts on “ETAPELE DEVENIRII SCRIITORICEŞTI (DANS SMUNCIT ÎN ŞAPTE PAŞI)”

  1. -s-ar putea sa ai surprize si in viitor sa mai descoperi cam atatea etape cate ai descoperit pana acum;
    -s-au pana acum a fost o singura etapa de acomodare cu mai multe trepte;
    -astept sa ajungi la faza de iluminare, adica de geniu, ce zici?

  2. luci.
    pe la pasul ala cu reciprocitatea… Si undeva pe la cinci

    susu
    perfecta dreptate, altii spun ca sunt mai multe etape, altii sustin ca e numai prima (cunosc vreo doi)

  3. Chiar asa e/a fost? Sau doar glumești? Partea proastă e că unii s-ar putea s-o ia de bună. Eventual mai pune în paralel încă vreo șapte pași, că există și alt traseu, știi bine.
    Punctul ăla cu cumpăratul cărților reciproc e cam fantastic… 🙂

  4. Poate ca n-ar strica sa precizezi ca ai sarit peste anumiti pasi. Nu de alta, dar in calitate de editor al tau nu-mi place sa ma stiu privit cu antipatie de catre potentialii autori, cind nu ma stiu vinovat de unele chestii.

  5. ma mai prosteam si eu, ca tot trebuie sa mai scriu pe blog si nu prea mai stiu ce… Si nu era vorba de subsemnatul sau de editorii lui.
    etapa aia cu cumparatul reciproc al cartilor mi-a venit dupa ce zilele trecute un scriitor local (ceva mixtura intre poet si restul) m-a sunat si mi-a spus ca daca ii cumpar cartea o cumpara si el pe-a mea. Haios, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *