Să ne ferim de „Aferim”. Feriţi-vă bine!

Când s-a cam terminat vâlva, hop şi eu să văd „Aferim”. Tot era vremea cum era şi o vizită la cinema părea o idee bună. La câtă publicitate i s-a făcut şi cât de ridicat în slăvi a fost de când s-a lansat şi până în ziua în care m-am apucat să-l văd, mă aşteptam… Mă aşteptam să fiu dezamăgit. Nu de alta, dar stă în firea românului să se laude, exact ca găina care face un ou la săptămână şi se laudă o lună. Ce-i drept, la cât de clorotică este industria cinematografică de pe meleagurile noastre, chiar şi o realizare ca „Aferim” nu putea trece neobservată. Nu de alta, dar chiorul e împărat în ţara orbilor. Şi Aferim e film în ţara în care nu se prea fac filme.

Însă Aferim s-a ferit să-mi înşele aşteptările. O porcărie de film care, foarte bine, la câtă acţiune are, putea fi bine produs ca piesă de teatru radiofonic. Una pentru care merită să dai aparatul de radio mai tare şi apoi să-l închizi.

Ce-i drept, e greu să faci un film de calitate cu un buget mai mic decât redus. Aşa că, dacă ai bun simţ, nu-l faci. Pur şi simplu îţi cauţi altceva de făcut. Prin urmare, partea cea mai tare a filmului sunt dialogurile. Care nu sunt însă cu mult deasupra acţiunii. Iar acţiunea e la pământ. În cea mai mare parte a ceea ce pretinde a fi film Constable Costandin şi fiul lui Ioniţă se plimbă călări pe cai şi au tot felul de discuţii metafizice, de genul „cele şapte planete le ştii?”, fie între ei, fie cu tot felul de personaje ce se vreau insolite. Glumiţe de curtea şcolii, cu ghicitori încuietoare, cum se vrea faza cu fiinţa care nu e fiinţă. Evident, dintr-o aşa o capodoperă nu puteau lipsi faze din Capra cu trei iezi. Şi  gen Karate Kid – când puştanul exersează lupta pe-un buştean în pădure. Poante la care numai personajele din film râd… Atmosferă de „Aferim”, nimic mai mult. Plagiat?! Măcar inspirat mai mult decât o ţâră… Ce-i drept, cei care au pus umărul la realizarea unei aşa capodopere recunosc în genericul de la final că e vorba de prelucrări din texte de autori clasici. Adică ridică şi pretenţii intelectuale.

Creaţia, răplătită cu două premii internaţionale – Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor şi premiat pentru cea mai bună imagine la Festivalul Filmului Francofon de la Namur – conţine înjurături prea moderne pentru acele timpuri. Ca şi limbajul, de altfel. Limbaj plin de tot felul de porcării care ar trebui să fie sarea şi piperul filmului. Nu de alta, dar de vreme ce restul componentelor scârţâie, cuvintele nu costă prea mult. Îmi aduc aminte că, imediat după revoluţie, se miza pe limbajul porcos pentru a ridica numărul de spectatori la creaţii cinematografice de duzină. Mă întreb dacă acolo pe unde a fost prezentat „Aferim” s-au mai gândit să titreze dialogurile insolite. Poate că, în buna tradiţie comunistă, le-au cenzurat ori poate că juriul a procedat în maniera consacrată de „Hainele cele noi ale împăratului” şi li s-a părut abordarea atât de originală încât nu au cutezat să spună ce era de spus. Aşa cum nici la noi nu sunt prea mulţi să spună ce e de spus. Vai ce film mişto, vai ce capodoperă. Cristian Tudor Popescu spune că e unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei naţionale. Când cineva care pretinde a avea o cultură cinematografică de excepţie spune aşa ceva, e clar că fie a fost „uns”, fie nu e de încredere ori poate vorbea la mişto. Eu unul n-am văzut mai nimic de lăudat şi, ca individ care a dat banii pe bilet, am dreptul la opinia mea; nu poate să-mi spună că tebuia să-mi placă pentru că… Sebastian Bargau a avut curajul să spună ce e de spus. Nu l-am crezut şi am vrut să mă conving pe pielea mea cum stă treaba cu Aferim. Şi am văzut. O mizerie totală. Un căcat aruncat pe ecran. Film pentru reduşi mintal care râd când li se arată degetul sau când se spun cuvinte care rimează cu „pensula” şi „Mazda”.

Pe scurt, „Aferim” nu merită nici văzut, Nici ascultat. Dacă n-aveţi ceva mai bun de făcut, mai bine citiţi o carte. Sau, dacă nu vă interesează, mai bine nu faceţi nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *