Gânduri la început de an

În orice împrejurare, fie că e începutul de an sau sfârşitul acestuia, fie că e vorba de lansarea unei cărţi sau de primele rânduri pe care le aşterni pe hârtie, gândurile unui scriitor trebuie să se îndrepte în primul rând către cititori. Pentru că ce este un scriitor fără cititorii săi? Nimic. Aşa cum un fotbalist fără microbişti e doar un găligan puţin cam întârzâiat mintal ce aleargă după o minge. Aşa cum un actor fără spectatori e doar un individ care încearcă să trăiască viaţa altcuiva. Un scriitor fără cititori e doar un înşirător de cuvinte goale, care nici nu fac rău dar nici nu fac bine. Există doar într-un stingheritor anonimat, un chin ce nu va avea niciodată sfârşit. Aşa că, înainte de toate, scriitorul este dator cititorilor săi. Cititorii, acei oameni minunaţi care-i fac pe scriitori să existe, care le citesc cărţile şi le împărtăşesc visele şi năzuinţele. Până la urmă, asta este un scriitor, un iscusit făuritor de vise dar care nu poate exista singur. Lumea scriitorului e lumea pe care el o făureşte dar în care îl acceptă cititorii. Paradoxal, dar atât de adevărat.

Stephen King obişnuieşte să-şi încheie cărţile mulţumind Statornicului cititor. Eu personal mulţumesc Mărinimosului Cititor. Mărinimosului Cititor care, din atâtea oferte câte există în bibliotecile clasice şi virtuale, a ales cartea mea. Zilnic, mii de cărţi sunt publicate pe toate meridianele lumii. Mai multe decât citeşte un om obişnuit într-o viaţă. Oferte există. Mai bune sau mai rele, nu sunt eu în măsură să dau verdicte. Dar, dintre toate posibilităţile, Mărinimosule Cititor, ai ales cartea mea. Ai citit-o şi poate că ţi-a plăcut. Îţi mulţumesc că mi-ai acordat o fărâmă din timpul tău. Timp pe care puteai să-l valorifici altfel, citind, de pildă, o carte mult mai bună decât cea pe care am reuşit eu s-o scriu. Nu mă amăgesc, nu mă îmbăt cu apă caldă. Ştiu că există mulţi alţi scriitori mult mai talentaţi decât mine. Şi tu ştii, Mărinimosule Cititor.

Dacă nu ţi-a plăcut, e numai vina mea. N-am reuşit să mă ridic la înălţimea aşteptărilor tale. Nu caut scuze, nu caut motive. O carte e bună doar în ochii cititorului, părerea scriitorului n-are nicio valoare aici.

De aceea, la început de an, îi mulţumesc în primul rând Mărinimosului Cititor. Îţi mulţumesc, Mărite Cititor, că exişti şi, odată cu tine, exist şi eu ca scriitor. Nu-ţi pot promite că nu te voi dezamăgi, nu, e un legământ mult prea greu pentru mine. Dar mă voi strădui că fiecare rând, cu fiecare pagină, să n-o fac. Mă voi strădui să nu dezamăgesc. Pentru că aceasta este menirea scriitorului. Să nu-şi dezamăgească cititorii. Asta e marea încercare a celui care scrie.

Aşa că, la început de an, îţi mulţumesc, Mărinimosule Cititor, că exişti. Lumea mea e altfel. Datorită ţie.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *