Gaudeamus 2016. (Ne)plăceri mai mult sau mai puţin colaterale

Ieri am spus câte ceva despre ce a însemnat pentru mine Târgul de carte Gaudeamus 2016. A fost fantastic, asta pot spune pe scurt. Şi pot ierta multe târgului de carte. Atmosfera ca de saună, săracă în oxigen în schimb îmbogăţită cu dioxid de carbon.

Unii dintre cei prezenţi au reproşat îngrămădeala şi atmosfera de talcioc. Pe care nu o pot nega. Prea multă îngrămădeală, prea puţin spaţiu pentru oameni. Chiar şi pentru cărţi era prea puţin spaţiu. Dar, paradoxal, chiar asta mi-a plăcut. Oameni dispuşi să suporte îngrămădeala, căldura şi lipsa de oxigen pentru o carte. Nu e un sacrificiu pe care să-l treci cu vederea. Încă există oameni care iubesc cartea, încă mai există voinţa de a ne sacrifica pentru o carte. Mai există astfel de minuni, mai există speranţă.

Am văzut mulţi tineri în târg, mulţi adolescenţi. Ce-i drept, cei mai mulţi erau prezenţi cumva din obligaţie; s-au gândit şi profesorii lor să marcheze o activitate şi uite ce frumos e Gaudeamus la dispoziţie… Hai şi noi, că e de bine.

Dar, aşa cum pofta vine mâncând, şi setea de lectură se stârneşte citind. Pentru început, titlurile cărţilor expuse. Şi, de vreme ce ai devenit curios, poate că ai şi cumpărat cartea. Şi, dacă tot ai cumpărat-o, de ce să nu o citeşti? Însă erau şi mulţi tineri chiar interesaţi de carte.

Mulţi, foarte mulţi adolescenţi care au declarat dezamăgiţi că nu pot participa la lansările Crux deoarece în scurt timp urmau să decoleze către casă. Aşa e când vii cu grupul, asculţi de organizator… Mulţumiri speciale pentru băieţii de la Târgovişte care, încă de la prima oră, au luat cu asalt standul Crux. Şi nu numai că nu au plecat cu mâna goală, dar au şi purtat un dialog matur cu autorii pe care i-au prins pe la stand.

La polul opus se situează taximetriştii din zonă. Nu toţi, dar cei mai mulţi dintre ei da. Nişte nesimţiti, care doreau să încaseze pentru o cursă ce a costat în final mai puţin de zece lei (socotiţi pe aparat cu menţiunea că eu ştiu cam cum arată drumul până la ţintă şi i-am explicat individului că nu are rost să încerce şmecherii) minim patruzeci de lei. Bine, iniţial cereau cincizeci.

Oricum, a fost mai bine ca anul trecut când nici măcar astfel de specimene puse pe căpătuială nu erau de găsit. O caracatiţă plină de nesimţiţi, între care oamenii cinstiţi (da, am văzut şi şoferi de taxi cinstiţi chiar şi la Bucureşti) nu îşi pot câştiga pâinea.

Mi se pare absurd să jecmăenşti un om aflat la necaz sau unul care abia a cumpărat o carte. Dar s-a întâmplat la Gaudeamus. Se întâmplă an de an…

Pot trece peste neajunsurile organizării din pavilionul central. Paradoxal, având în vedere că şmecherii care patronează zona fac parale serioase. Dar nu pot accepta comportamentul taximetriştilor. Care, simţind că e vorba de ceva câştig fără prea multă muncă, aşteptau ca hienele la ieşire. Că doar n-au venit după o carte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *