Gaudeamus. Aşa cum a fost

A fost peste aşteptări. Peste cele mai optimiste aşteptări. Peste orice aşteptări. Pentru a preîntâmpina eventualele deziluzii, e bine să fii temperat. Fericit cel ce nu aşteaptă nimic, căci acesta nu va fi dezamăgit.

Iar când mai ai şi lansare de carte, presiunea e şi mai mare. Numai mă gândesc şi mă apucă stinghereala. Dar, de vreme ce momentul a trecut cu bine, mă simt tentat să nu spun prea multe despre spaimele de dinainte.

Aşa că, ce s-o mai lungesc, de vineri seară am pornit către capitală. Sâmbătă dimineaţa am semnat condica la prima oră. Se poate vedea şi din pozele de pe Face. Ţipenie pe lângă pavilionul central când am ajuns eu pe acolo.

M-am întâlnit cu Andreea Sterea şi Andrei Şerban Mazilu la stand, am schimbat vreo două vorbe. Interesantă discuţie, aşa că, deşi îmi propusesem să vizitez standurile şi să mă întâlnesc cu câţiva prieteni, am amânat momentul. Neinspitată idee. Pentru că, până să-mi dau seama ce se petrece, au început să vină vizitatorii. Şi, odată ce avalanşa s-a pornit, cam greu de stăvilit. Iar mulţi dintre cei care poposeau la stand doreau să vadă cum stă treaba cu „În sângele tatălui”. Cum să mai pleci de acolo?

N-aveţi idee ce bucurie mi-aţi făcut, dragi cititori. Nu pot povesti în cuvinte senzaţia de împlinire pe care am trăit-o în târg, deşi ca scriitor se presupune c-aş fi capabil s-o fac. Nu sunt chiar aşa de grozav. E genul de trăire care trebuie încercată pe propria piele, măcar odată în viaţă. Oameni care au venit şi au cumpărat cartea spunând că mă urmăresc de ceva vreme, că au citit Colţii sau Amendamentul şi erau curioşi să vadă ce mai scriu. Tineri care mi-au spus că doresc să o citească deoarece au auzit sau au citit de bine despre felul în care scriu. Nu pot să nu-l amintesc pe adolescentul cu ochelari – n-o să-i dau numele că nu i-am cerut voie – care era aşa de entuziasmat că poate schimba câteva vorbe cu mine încât am dat în bâlbâială – mulţumesc, prietene! Şi n-a fost singura ocazie cu care, deşi sunt cunoscut ca un tip limbut, mi-am cam pierdut cuvintele.

N-am visat c-o să se stea la coadă la cartea mea. Dar s-a stat. N-am bănuit niciodată că o să mă caute cititori care, deşi au cumpărat prima ediţie a volumului – cea apărută în 2012 la Millennium Books – au dorit s-o cumpere şi pe cea de anul acesta, chiar dacă ştiau că e vorba de o reeditare cu mici schimbări. S-a întâmplat şi asta. Mulţumiri speciale Domnului Dan. Vă mulţumesc, domnul meu, pentru încredere. Contează enorm pentru mine.

Un moment care m-a răscolit a fost când m-am trezit cu Marian Coman la stand. Deşi omul avea lansarea lui (care, coincidenţă sau nu, cădea cam pe aceaşi fus orar cu lansarea „Sângelui”), deşi avea de lucru până peste cap cu cititorii lui – şi n-au fost puţini – şi-a făcut timp să vină pentru câteva minute la standul Crux pentru un autograf de la subsemnatul. Mulţumesc Marian, Haiganu mi-a mers la inimă. O să afli amănunte la timpul potrivit.

După trei ani m-am revăzut cu Oliviu Crâznic. Firesc, invitat să modereze lansarea. N-am pierdut prilejul să-i reproşez că scrie prea rar. Dar şi când o face…

Ce să vă mai spun? A fost minunat. Nu m-am aşteptat. Şi pentru asta mulţumesc în primul rând cititorilor. Mulţumesc că existaţi, dragii mei; datorită vouă exist şi eu ca scriitor. Vă mulţumesc că nu-mi ignoraţi eforturile în lumea dură şi plină de minuni a literaturii. Vă mulţumesc că, din toate cărţile care erau în târg – şi ştiţi prea bine câte erau, cât să ajungă pentru şapte vieţi – aţi ales cartea semnată de mine. Îmi doresc ca lectura ei să vă bucure cel puţin la fel de mult pe cât m-a bucurat pe mine s-o aştern pe hârtie. Sper să nu vă înşele aşteptările iar dacă se va întâmpla să nu vă mulţumească, e doar vina mea. Dacă o să vă placă, e doar meritul vostru, dragii mei. Aţi ştiut ce să alegeţi.

Mulţumesc încă odată tuturor. Şi nu uitaţi, trăiţi fantastic!

2 thoughts on “Gaudeamus. Aşa cum a fost”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *