GREŞEALA VRACIULUI. JOSEPH DELANEY

EDITURA CORINT JUNIOR

TRADUCEREA CRISTINA JINGA

2008

Când am început să citesc cea de-a cincea carte din seria Wardstone deja mă gândeam cum se poate ca un tip echilibrat şi plin de experienţă cum este domnul Gregory poate să facă o greşeală atât de gravă încât să merite ca o carte din serie să se intituleze astfel. Nu, nu mă aşteptam să fiu dezamăgit, am încredere (şi voi avea încredere) în capacitatea creatoare a domnului Joseph Delaney, doar mă întrebam cum e posibil.

E posibil?

Ei bine, se pare că în această carte orice este posibil. Chiar orice, chiar şi ca vraciul să greşească. Nu John Gregoy, nu el e cu greşeala de data aceasta dar,  pentru cine a citit cărţile de până acum din serie, e clar că Vraciul greşeşte cumva în aprecierile sale faţă de Alice, fata cu pantofi cu vârful ascuţit, care-l iubeşte pe ucenicul său atât de mult încât ar face orice să-l apere. Chiar orice. Astfel, pentru a-l scăpa pe Tom de recrutare, Alice ia o formă care nu-i prea face cinste şi, mai ales, nu e deloc pe placul moşului Gregory car, cinstit cum e, nici nu vrea să audă de „Scopul scuză mijloacele”.

Răsturnările de situaţie există, dar sunt bine dozate şi – lucru întâlnit din ce în ce mai rar prin cărţile care-şi bazează atracţia pe răsturnări de situaţie – sunt bine dozate şi de-a dreptul plauzibile. Personajele pendulează între rău şi bine şi, mai rar e drept, între bine şi rău. Alianţele de moment apropie duşmani de-o viaţă. Adrenalina curge mai repede decât sângele şi greşelile apar la toată lumea.

Greşeala mai mare e a lui Bill Arkwright, fost ucenic al Vraciului. Acesta locuieşte într-o moară părăsită bântuită de un secret cumplit iar metodele lui de a lupta împotriva răului nu sunt dintre cele pe care fostul său magistru să le accepte cu inima deschisă. Ba dimpotrivă. Şi mai şi trage la măsea şi, când o face, devine foarte violent. Ceea ce, în anumite situaţii, nu e de lepădat, mai ales când e silit să înfrunte cinci dezertori. Aşa cum nu e de lepădat nici tovărăşia celor doi câini uriaşi.

Dar Vraciul consideră că Tom are ce învăţa de la Bill Arkwright. Şi chiar are, chiar dacă la început încasează mardeală după mardeală.

Dar în scenă apare o vrăjitoare. Morwena, fiica Diavolului, personajul eliberat în lume în cartea precedentă. De fapt, în Greşeala Vraciului, aflăm că Diavolul are cel puţin trei copi. Sau a avut, pentru că pe cel făcut cu Grimalkin, vrăjitoarea asasină, l-a ucis chiar el. Şi Grimalkin are chef să i-o plătească.

E bine ştiut, consumul de alcool dăunează grav sănătăţii, mai ales când eşti vraci şi trebuie să te războieşti cu fiica Satanei. Dar Bill Arkwright nu urmăreşte sfaturi de la tv, aşa că…

Dacă a scăpat sau nu de vrăjitoarea Morwena, în ciuda consumului de alcool şi al ochioului ei diabolic, cine este cea de-a treilea odraslă a Diavolului şi cum se termină ucenicia lui tom cu Bill Arkwright, se poate afla din carte. Recomandat cu căldură.

Prezentarea acestei cărţi a fost oferită cu sprijinul librăriei online libris.ro. Aici găsiţi şi varianta în engleză la secţiunea cărţi în engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *