ÎMI LIPSEŞTE

Îmi lipseşte…

În lunile de vară, când locuinţa mea de vară de la… mare, mai trag din când în când câte o fugă şi până la Techiorghil; fac asta de vreo opt ani. Mai mult pentru liniştea decât pentru nămolul de acolo. Şi au o bibliotecă ce ar face să crape de necaz o mulţime de biblioteci municipale, nu orăşeneşti.

Dar nu despre cărţi e vorba, ci despre un om. Maestrul Lucian. Ion Lucian care, din păcate, nu mai este printre noi. Obişnuiam să-l întâlnesc în staţiunea de pe malul ghiolului pe Maestru. Liniştit, pedant, alături de consoartă, vorba poetului „două jucării stricate”, păşind mărunţel pe alei. Anul acesta maestrul n-a mai măsurat cu pasul său liniştit aleile orăşelului, şi mie mi-a lipsit. Unde eşti, Maestre? Nici Techirghiolul nu mai este la fel fără tine.

Odihneşte-te în pace, Ion Lucian, chiar îmi lipseşti…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *