ÎN CAMION. TERRY PRATCHETT

EDITURA CORINT JUNIOR

TRADUCEREA DAN DOBOŞ

2007

Prima carte din deja celebra trilogie a nomilor al cărei tătuc, nimeni altul decât Terry Pratchett, continuă să mă uimească şi să mă încânte (nu-i vorbă, am citit eu altele şi mai şi, marca Terry Pratchett). Mai mult decât delicioasă, cu o traducere pe măsură.

Nomii, fiinţe mici, care arată cam „ca un cartof cu mâini şi picioare”, sau, uneori, „ca o cărămidă cu mâini şi picioare” dar care trăiesc mai repede de zece ori decât un om (nu mai puţin, ci mai repede, cum încearcă autorul să ne convingă de fiecare dată când are ocazia şi simte nevoia) sunt în centrul acţiunii şi, după aroganta lor părere, lumea (mai exact cât cunosc ei din lume, că nu e prea mult) a fost creată pentru a le sluji lor. Până şi oamenii, creaturi uriaşe, încete şi cam nătânge, tot pentru uzul lor au fost create. Şi de asta sunt inovaţi Fraţii Arnold (fondat în 1905). Cine sunt Fraţii Arnold (fondat în 1905) aflaţi numai dacă citiţi cartea. Nomii nu au reuşit să afle până la ultima pagină, dar mai au timp, că de aia e trilogie.

Romanul are o construcţie ciclică. Începe şi se termină în camion. Micuţa gaşcă de nomi de condusă mai degrabă de războinicul Masklin decât de Bătrânul Temelie (care nu ia nicio decizie fără să aibă acordul Bunicii Fleonc, chiar dacă asta e împotriva regulilor impuse de nomi) au luat o hotărâre radicală. Au hotărât că trebuie să plece. Unde anume? Nu aveau habar, dar, din fericire, aveau cu ce. Un camion. Care-i duce la Fraţii Arnold (fondat în 1905),  magazinul sub care locuieşte nu o comunitate de nomi, ci un adevărat labirint de mici grupe şi grupuleţe care-şi trag numele de la raioanele pe care le stăpânesc şi nu se sfiiesc să se lupte între ele. Cu alte cuvinte, deşi au o părere destul de proastă despre oameni, nomii nu se sfiiesc să se comporte ca oamenii.

Venirea nomilor din Exterior (despre care prea puţini bănuiau că există) coincide cu deşteptarea Obiectului transmis din generaţie în generaţie nomilor care le prevesteşte locatarilor magazinului o mare năpastă. Magazinul urmează să fie demolat, şi încă destul de repede. Şi tot repede trebuie găsită şi o soluţie.

Deşi modul în care percep nomii lumea este adese hilar (de câteva ori am lăsat cartea deoparte pentru a mă bucura în tihnă de plăcerea râsului), chiar dacă se ciorovăiesc, o scot la capăt. Mai cu ajutorul Obiectului, mai citind o carte. Se descurcă, deoarece îi aşteaptă încă două romane.

Prezentarea acestei cărţi a fost oferită cu sprijinul librăriei online libris.ro.

Un gând despre „ÎN CAMION. TERRY PRATCHETT”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *