Lipsa de competenţă a Ministerului Educaţiei duce la situaţii aberante în sistem

Doar naivii mai pot să-şi închipuie că sistemul educaţional lucrurile stau perfect, că totul este roz şi îmbujorat, că totul se desfăşoară doar spre binele şi în folosul elevului. Da, lucrurile sunt departe de a fi perfecte.

În primul rând, învăţământul suferă din cauza lipsei de oameni valoroşi. Prea mulţi indivizi pentru care catedra e doar un loc de muncă în lipsa altei alternative, care nu pun preţ nici pe pregătirea proprie, nici pe elevi. Banul să vină. Şi, la o adică, la ce salarizare există, de ce să mai muncim? Prea mulţi sunt cei care se duc la şcoală doar pentru că altfel n-ar putea să încaseze salariul. Că altfel…

Se cere mult de la cei angajaţi în învăţământ, adesea mult mai mult decât poate da chiar şi un om implicat. Pe nimeni nu interesează dacă cineva e capabil să se întindă ca şi cum ar fi din elastic – din ăla super-extensibil, de preferat – pentru a acoperi o plajă cât mai largă de activităţi şi responsabilităţi.

Cum se întinde omul, cum se dă peste cap să le facă pe toate, nu interesează. Chiar nu-i deranjează pe cei de la minister că, adesea, se cer lucruri imposibile fizic. Pentru cultura lor generală, Speedy Gonzales este un personaj de desene animate, nu altceva. În niciun caz angajatul din învăţământ.

Zilele trecute s-a finalizat ancheta privitoare la cazul copilului căzut în fosa septică la Grădiniţa Sat Nou, structură ce aparţine de Liceul Todireni, Botoşani. Mai bine zis, s-au împărţit „premiile”. Pentru că în România cu asta se finalizează anchetele. Cu pedepse, nu cu un raport care să constate nişte deficienţe şi care să fie înaintat eventual către Minister unde minţi luminate să dezbată şi să ia măsuri ca astfel de incidente să nu se mai repete în veci.

Nu, la noi nici pomeneală de aşa ceva. Două educatoare au încasat câte un avertisment. De acelaşi premiu s-a bucurat şi responsabilul de structură. Să nu se supere, cumva. Poate trage concluzia că e vorba despre discriminare.

Îngrijitoarea s-a ales cu sancţiunea cea mai dureroasă. Salariul diminuat cu 10% pentru trei luni de zile.

Conform normelor în vigoare, dacă un copil de grădiniţă se duce la toaletă, trebuie însoţit de un adult. Aşa sunt normele, aşa a decis Ministerul, nu comentez. E normal, e firesc ca un copil de grădiniţă să fie însoţit de cineva la toaletă. Mai ales când vorbim de budele cu aspect medieval care se găsesc prin majoritatea şcolilor şi grădiniţelor din mediul rural. Chiar şi la oraş, în şcolile cu pretenţii, poţi găsi astfel de bude.

Dar să revin la chestiunea însoţirii copilului de către un adult atunci când se duce la toaletă (să spunem că e, totuşi, vorba de o toaletă şi nu altceva). Ministerul a dispus dar nu-l interesează cum se poate realiza aşa ceva. Pentru că de cele mai multe ori la o grupă de grădiniţă ce poate număra şi vreo treizeci de pui de om e doar o singură educatoare. Finanţarea pe elev, lipsa cadrelor calificate, lipsa celor care vor să se implice cu adevărat (că la „grădi” e muncă, nu glumă) duc la astfel de situaţii. Dar, de regulă, este vorba de o doamnă educatoare care are grijă de foarte mulţi copii fără niciun fel de sprijin. Adică doamna supraveghează copiii, îi învaţă, are grijă de ei. Trebuie să stea mereu cu ochii pe cei mici pentru că altfel le vin idei. Dacă unul dintre pici simte că nu mai poate şi trebuie să meargă la baie, teoretic doamna trebuie să-l însoţească. Tot teoretic nu prea poate, pentru că trebuie să stea şi cu restul copiilor.

Aşa că de cele mai multe ori femeia de serviciu este cea care se ocupă de supravegherea micuţilor care se duc la baie. Nu ştiu unde scrie treaba asta, nu ştiu dacă e de competenţa femeilor de serviciu să se ocupe cu aşa ceva, dar poate că cei de la Minister au uitat că atunci când s-au făcut reduceri de personal au tăiat la sânge atât numărul de norme alocat îngrijitorilor, cât şi salariile acestora. Aşa se face că mulţi dintre îngrijitori au preferat să-şi dea demisia şi să caute altceva de făcut. Un coleg, care până nu demult s-a încăpăţânat să creadă că din postura de director poate schimba câte ceva în sistem spunea că la o şcoală nu reuşea să angajeze om de serviciu pentru că afacerea asta nu interesa pe nimeni.

Asta pentru că nu se mai poate. Femeia de serviciu trebuie să-şi facă pe care o sugerează denumirea. De cele mai multe ori face curăţenie în adevăratul sens al cuvântului, nu întreţine, pentru că elevul român e certat cu civilizaţia şi curăţenia. Treaba porneşte de la părinţi de cele mai multe ori. „Păi dacă e femeie de serviciu să facă, dom’le, curat, că de aia e plătită”. Adesea femeia de serviciu râneşte – pentru cei care nu ştiu exact ce înseamnă să spunem că asta fac cei care lucrează la grajduri – în urma elevului român care ştie că are drepturi, că trebuie protejat dar nu-l interesează treaba cu curăţenia.

Şi, după ce trudeşte ore în şir pentru ca şcoala să arate impecabil – pe bune, când intri într-o şcoală prima dată îţi dai seama dacă angajaţii de la curăţenie îşi fac sau nu treaba şi de cele mai multe ori şi-o fac – mai trebuie să se ocupe şi de bobocei. Care – poate că ăia de la Minister nu ştiu dar educatoarele şi femeile de serviciu învaţă chestia asta chiar din prima zi de lucru – se cer la baie toată ziua. Şi chestia asta e de-a dreptul molipsitoare. Se cere unul, imediat îşi aduc aminte încă vreo doi. Şi alţii, şi alţii.

Femeia de serviciu nu poate sta cinci ore cu copiii. Asta pentru că are de lucru până peste cap. Dacă e la ţară şi e şi iarnă iar încălzirea se face cu sobe, femeia de serviciu e prezentă în şcoală încă de la ora cinci dimineaţa. Adesea pleacă după ora cinci. Adică douăsprezece ore de muncă extenuantă. Şi asta se întâmplă în cazul femeilor de serviciu care nu au sector la grădiniţă.

Îngrijitori la grădiniţă?! Păi câte grădiniţe se pot lăuda cu ajutor de educatoare? Eu unul nu ştiu decât vreo două pe la oraş, o îngrijitoare la câteva educatoare. Şi asta dacă e vorba de grădiniţă cu program prelungit. La ţară, în cătune, uneori în ditamai şcoala găseşti doar educatoarea; restul copiilor au fost mutaţi în şcoala de centru. Cum se descurcă femeia aia acolo cu programul şi cu buda? Eu unul am cât de cât o idee. Una care îmi dă fiori. Dar pe cei de la Minister nu-i interesează. Pe ei îi interesează să reducă numărul de posturi, să reducă la derizoriu costurile educaţiei. Se vorbeşte despre metode moderne dar mijloacele sunt de pe timpul lui Pazvante – uneori chiar mai rele; să ne gândim doar la mobilier – dar nimic despre investiţii. Dacă se poate, tot profesorii să aducă materialele necesare pe banii lor.

Da, s-a făcut dreptate la Todireni. Femeia de serviciu care nu s-a întins ca râma a încasat-o. Trebuia să lucreze şi cu mopul, şi cu mătura, şi cu tot ce se mai poate. Pe cei de la Minister nu-i interesează. Cât timp nu se întâmplă nimic, ei spun că totul merge bine pentru că au luat măsurile corecte. Dacă se întâmplă ceva, măgăreaţa cade pe femeia de serviciu. Care a dovedit iresponsabilitate, în opinia autorizată a celor care habar nu au care sunt realităţile din educaţie.

Mai e ceva de spus? Da…

Bine că nu a păţit nimic copilul.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *