Jurat de meserie…

Mă simt epuizat… De mult nu m-am mai simţit aşa de stors de energie. O fi de vină vârsta? Tot ce se poate; anul trecut, pe timpul acesta, eram mult mai odihnit deşi eram tot în săptămâna de după Gaudeamus.

Însă nu cred că e de vină doar vârsta (şi nici schimbarea de prefix). Am avut parte de o călătorie de pomină către Bucureşti (în care l-am avut alături la modul cel mai propriu pe un fost coleg de liceu), marcată de aduceri aminte. Şi ceva lichide bahice, ăsta e adevărul. Obositor…

O zi întreagă de stat la stand în picioare. Foarte obositor dar cât de plăcut… Seara retur. Startul călătoriei s-a dat o oră jumătate mai târziu. Probleme tehnice…

Per total, în vreo şaizeci de ore am prins doar vreo trei de somn. Rezistent la tăvăleală? Sunt tânăr, doamnă. Încă tânăr…

Săptămâna aceasta n-am scris mare lucru. Nu neapărat din cauza oboselii cu patină de cronicitate în zilele acestea. În schimba am citit. Uneori de plăcere, alteori forţat de obligaţii asumate. De ce obligaţi asumate?

Asta pentru că am avut plăcerea de a face parte dintr-un juriu ce a avut dificila misiune de a evalua o mulţime de scrieri cu tentă SF, fantasy, horror şi ce se mai poate.

Nu spun mai multe despre juriu şi despre concurs. Toate la timpul lor. Şi încă nu e chiar momentul cel mai potrivit.

Am avut parte de tot felul de scrieri. Unele care dovedesc un talent surprinzător, chiar dacă autorii încă mai au până la vârsta buletinului. Altele bune până la un punct după care urma un dezastru de-a dreptul iritant. Îngrijorător de multe încercări literare distruse iremediabil de ultimul paragraf. Oameni buni, chestia asta cu m-am trezit din vis în ultima propoziţie s-a fumat de mult. Personal pot spune că mă irită. La fel cum nu prea mă mai încântă începuturi de genul „era o zi (noapte)” chiar la început.

Deranjante sunt intervenţiile adulţilor „cu pretenţii” în prozele copiilor. Să nu creadă cineva că sunt chiar aşa de dibaci şi nu se prinde nimeni. Dacă te crezi autor, scrie frate tu, nu „modela” ce au scris alţii.

Şi mai e şi lipsa corecturilor finale… Aici adulţii puteau să-şi bage coada, nu era nicio problemă. Dar au preferat să încurce lucrurile în altă parte. Nu e normal să trimiţi spre jurizare un text plin de greşeli de ortografie. Sau unul scris de mână şi scanat. Nu se face aşa ceva.

Povestiri care reiau episoade din desene animate. Surpriză, încă mai există membri ai juriului care se uită la aşa ceva… Povestiri repovestite. Povestiri cu mult sânge şi mulţi morţi dar în care lipseşte talentul. Subiecte stupide tratate cu talent. Păcat de talent; există dar mai e nevoie şi de subiecte solide care să-l pună în valoare.

Dar, pe lângă multe proze scrise să fie acolo, nu neapărat pentru a reprezenta o provocare pentru un juriu, am găsit şi scrieri surprinzătoare. Felicitări autorilor… I-am notat cu maxim.

Am avut ceva emoţii. La un moment dat am rămas fără curent electric, ceea ce nu mi-a picat bine, având în vedere că nu mi-a trecut prin cap să imprim decât o parte a prozelor jurizate.

Şi, cătinel, am ajuns la final. Cumva m-a ajutat faptul că mi-am sclintit glezna dreaptă şi prin urmare am fost silit să stau mai mult locului (nu e chiar aşa grav da nici nu-mi pot permite să alerg).

Am fost jurat… Tare mi-e teamă că, după ce se vor afişa rezultatele, voi deveni (în)jurat…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *