King Kong

Cu ceva timp în urmă m-am delectat cu King Kong. Ştiţi voi care, maimuţa aia babană care distrugea totul în calea ei. Şi, cum stam eu şi mă uitam, ce mi-a trecut prin cap? Că ăia de-au regizat filmul au lipsuri îngrijorătoare în ceea ce priveşte glagoria. Adică nu prea sunt în stare să pună lucrurile cap la cap.Trec peste povestea greu de înghiţit care pune lucrurile în mişcare. Dar, la un moment dat, King Kong distruge de minune teatrul în care i se făcea prezentarea. Sau i se făcea intrarea în lumea afacerilor pe post de Bau-Bau. Planşeul clădirii se prăbuşeşte taman în clipa în care ditamai goriloiul era să pună mâna pe unul dintre cei căruia îi datora notorietatea nefericită. Mda, ditamai planşeul de beton. Că mai maimuţa trăgea la cântar, nu glumă.

Aşa au considerat scenaristul şi alţi isteţi. Pe de altă parte, la puţin timp după aceea, King Kong patinează artistic pe gheaţă. Şi se distrează foarte bine. Iar gheaţa rezistă. Nu ştiu de ce, că nu părea chiar atât de ger.

Mda, ce ţi-e şi cu scenariştii ăştia. Nu ştiu şi ei cum să mai pună mâna pe-un ban, ceva…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *