LEPĂDAREA DE ŢIRIAC

Mai deunăzi, privind pe la tv, l-am văzut pe Ion Ţiriac la ProTv. Ţiriac, miliardarul, ăla cu racheta de tenis. Ăla care nu mai prididea să vâneze mistreţii. Ăla cu miliardele şi fiu traficant de droguri.

Până acum mi-a plăcut de Ţiriac, îl simpatizam într-o oarecare măsură. Nu prea mare, că mai simpatic mi-era (şi-mi este) Năstase. Ilie Năstase, nu derbedeul Adiţă, să nu înţelegeţi greşit simpatii şi orientări. Dar de acum, s-a şters pe bot de simpatia mea. Nu că l-ar interesa prea mult. Cine e el şi cine-s eu. Dar mi-a făcut greaţă. Un individ care prin Germania, pe unde stătea a adăpost de Ceauşescu, devenise, după ani şi ani, un oarecare milionar. Un oarecare, că pe acolo milionarii cinstiţi sunt mai uşor de găsit decât infractorii cu NUP în România. După ani şi ani, de milionar în Eurora, rachetistul ofilit  a venit acasă unde a avut parte de o primire mai ceva ca fiului rătăcit. Şi, dintr-un milionar oarecare, a devenit unul dintre puţinii miliardari din ţara noastră năpăstuită cu nevoi ca el. Că drumul de la milion la miliard a fost pentru Ţiriac mai simplu decât cel de la dolar la milion, asta a fost şansa lui, de a avea la dispoziţie o ţară cu politicieni corupţi, care i-au facilitat ce şi cum.

Ei bine, acest Ţiriac, îmbogăţit peste poate prin manevre pentru care în Germania ar fi fost băgat la răcoare într-o închisoare fără teren de tenis, vine şi ne spune nouă, oamenilor de rând, cum că e corect ce ni se întâmplă. Că aşa trebuie şi nu există altă variantă. Nu chiar cu cuvintele astea, dar eu asta am înţeles. Că ne merităm fiecare soarta. El pe-a lui, de băiat deştept, care a ştiut unde să-şi investească banii şi mai ales cum să fenteze statul, eu pe-a mea, voi pe-a voastră.

Cică era „România lui Ion Ţiriac”. Aşa o fi, o fi cumpărat-o ca pe mistreţi. Când alţii protestau, Ţiri era la vânat mistreţi. Ce i-or fi făcut, nu ştiu. Dacă e aşa de sportiv, de ce nu se duce să-i căsăpească cu racheta de tenis? Nu de mistreţi e vorba, chiar dacă nu-s de acord cu ce li s-a întâmplat, ci de nesimţire. Care la Ţiriac se găseşte din plin. Ajunsul dă poveţe. Dacă făcea primul miliard în Germania, îl ascultam, dar aşa… Cum să nu ţină partea celor care i-au facilitat toate, în dauna statului? Mi s-a făcut greaţă până şi de tenis ascultându-i balivernele. Prin declaraţiile lui Ion Ţiriac a arătat că puţin îi pasă de românul de rând, care n-are decât să strângă cureaua, să nu cumva să facă asta IOn Ţiriac şi alţii ca el. S-a cam lepadat de români. Şi eu de el.

Drum bun Ţiriac şi cale bătută. Ai ajuns unde ai ajuns şi cu obrazul gros. Vorba lui Toma Caragiu, „c-aşa e-n tenis”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *