MĂ ODIHNESC, DOAR MĂ ODIHNESC…

Mă odihnesc. Asta fac de dimineaţa până seara. Şi între.

Efortul de a mă trezi este colosal, mă epuizează complet. Şi încep programul de odihnă. Îmi trag sufletul cât mănânc şi, după aceea, cât mă odihnesc, fug la serviciu unde, cât îmi refac forţele, îmi fac treaba. Pe urmă, după ora 16, uneori mult după, mă retrag spre casă. Şi, cât îmi refac respiraţia, urc nişte saci în pod, tai lemne. Mă refac. Când se întunecă, mă odihnesc citind cărţi. Chiar şi postarea de faţă este comisă între două etape de odihnă (între noi fie vorba, este scrisă undeva pe la jumătatea lui august, când strângeam material pentru ce va să fie blogul meu. Nu doream ca, din pricina odihnei, să las vreo zi fără postare).

Da, mă odihnesc în fiecare clipă pe care o am la dispoziţie. Şi, acestea fiind scrise, îmi spune cineva de ce naiba mă simt aşa de obosit?

One thought on “MĂ ODIHNESC, DOAR MĂ ODIHNESC…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *