MAGICIANUL OASELOR. F. E. HIGGINS

EDITURA CORINT JUNIOR

2009

TRADUCEREA SORIN VOINEA

O parere intr-un cuvant? Dezastru! Dezastru pe toata linia. O carte care, sa fim drepti, ar putea fi evitata. Si pacat de hartia de calitate folosita, de coperta cartonata – si ea de calitate- si de supracoperta rosu lucioasa si cu litere in relief.

Mai pe scurt, este vorba despre o carte care se adreseaya pustilor intre 9 si 12 ani dar, la fel de bine, poate sa nu fie citita de toti ceilalti.

Eroul, un pusti lisit de noroc pe numele lui Pin Carpue, traieste in sinistrul oras Urbs Umida, adica un oras plin de umezeala si o fauna de cea mai proasta calitate. Si, Pin nu numai ca traieste aici, dar este si ucenicul unui cioclu zelos si cu fata afectata de o pareza si a carui grija este sa nu ingroape pe nimeni de viu. iar cetatenii din Urbs Umida se pare ca au tot timpul chef sa-i furniyeye clienti cioclului. Pin e nevoit sa practice aceasta corvada deoarece mama lui a murit iar tatal a disparut cu putin timp inainte sa fie acuzat de asasinarea unchiului Fabian, un betiv cartofor.

Pus la pazit cadavre pentru a elimina orice dubiu in privinta sortii acestora, Pin are nesansa de a stingheri infloritoarea afacere a Magicianului Oaselor, cel care invie mortii pentru ca acestia sa le raspunda la intrebari celor vii. Si, dupa o experienta greu de uitat, Pin are nesansa de a junge in strada. Dar sansa ii surade si ajunge sa locuiasca la o pensiune cu Aluph Buncombe (cititi invers si eliminati „h” sa vedeti ce iese) cu domnul Beag, un pitic aruncator de cartofi. De ce este necesar un pitic care sa arunce cartofi aflam pe la sfarsit. A, da, si-i intalneste si pe vechii prieteni, Magicianul oaselor si „nepoata” lui, plus Madam Bona, scheletul care se pricepe de minune la bolboroseli despre viitor.

In camera sa, Domnul Pocitanie, redenumit Deodonatus Snoad si care scrie la gazeta ca nimeni altul, se gandeste la Bestia Vorace. Si pe ulite bantuie Ucigasul Mar Argintiu care adauga victime continutului deja dubios al raului Foedus, cel mai imputit rau de pe fata pamantului. Si, daca e sa mergem cu disctia mai adanc, trebuie precizat ca autoarea nu pierde nicio ocazie de a preciza cat de infect este mirosul raului Foedus. De fapt, nu numai ca nu pierde nicio ocazie, dar isi si creaza cateva.

Si Pin, in ciuda pretentiilor sale de om educat (deloc exagerate, la o adica) o scapa din acand in cand pe olteneste. Sau olteneza, daca suna mai interesant. De unde se poate trage concluzia ca redactorul nu prea si-a facut treaba,

Apar o multime de personaje care nu-si au rostul, care, chipurile, ar trebui sa monteze piste ca sa ne imbrobodeasca cu privire la identitatea Ucigasului Mar Argintiu. Capitole botezate cu numele personajelor, care iar nu fac nimic bun. Si un deznodamant slabut, tras de par. Si, ca si cum nu ar fi de ajuns, autoarea ne asigura ca aventurile lui Pin nu s-au terminat, de aia nici nu o sa aflam ce sa intamplat cu tatal lui.

Intriga slabuta, rezolvari in graba, limbaj adesea plictisitor si repetitiv (mai ales cand este vorba de raul Foedus). Nici nu ma mira prea mult ca nu e la mare cautare…

In concluzie, recomandat doar celor ce nu altceva de citit in casa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *