Marele adevăr din spatele temelor pentru acasă (Ordinul 5893 din 28.11.2016)

A fost un Ordin… Prin 1999, semnat de Andrei Marga şi neaplicat niciodată din motive pe care orice cadru didactic le cunoaşte foarte bine. Acum, pe ultimii metri ai mandatului cu care s-a pricopsit doar pentru a ţine locul călduţ între fostul şi viitorul deţinător al portofoliului Educaţiei, Mircea Dumitru ţine neapărat să facă istorie la minister. Şi să rămână în istorie, ignorând faptul că istoria îi reţine mai degrabă pe ticăloşi decât pe băieţii de treabă. Şi pe învingători, dar aici nu e cazul…

N-am spus niciodată – şi foarte probabil nu voi spune – că Mircea Dumitru ar fi ticălos. Departe de mine asemenea acuzaţii. Dar cumva se apropie de categoria vizată de memoria istoriei prin faptul că dă dovadă de o crasă incompetenţă. Şi dacă ar fi vorba numai de el, dar se pare că la Ministerul Educaţiei treaba asta cu lipsa de competenţă este boală veche.

Astfel, Mircea Dumitru a părut să lase impresia că a inventat roata în condiţiile în care exista Ordinul 3099 semnat de Andrei Marga privitor la temele pentru acasă. Dacă ar fi ştiut, foarte probabil ar fi susţinut că a modificat acel ordin. Dar se pare că nu… N-a ştiut. Şi nici nu i-a spus nimeni. Aşa, individul poate poza în inventator de roată.

Asta după ce, cu câteva zile mai înainte, cofruntat cu opiniile autorizate ale celor care chiar ştiu cu ce anume se mănâncă învăţământul preuniversitar, ministrul părea să fi făcut pasul înapoi. Un gest firesc, care ar fi demonstrat mai degrabă că omul a înţeles ceva decât laşitate.

Însă Mircea Dumitru a revenit spectaculos cu Ordinul 5893 din 28.11.2016, dovedind şi necunoaştere, dar şi faptul că s-a lăsat manevrat.

Ordinul 5893 din 28.11.2016 are nişte prevederi aşa de alambicate şi de ciudate încât e puţin probabil să poată fi aplicat „ca la carte”. Poate pentru o temă sau două în decursul unui an şcolar, dar în niciun caz pentru fiecare zi de şcoală. S-ar putea aplica ceva-ceva pe la ciclul primar, acolo unde dascălul predă majoritatea disciplinelor de studiu şi are – cel puţin la nivel teoretic – posibilitatea de a respecta timpul recomandat de Ordinul 5893. Deşi, pentru a stabili pentru fiecare copil teme care să se încadreze în baremul ministerial ar cam trebui să piardă cel puţin o oră pe zi. Gigel face exerciţiul doi, Mara nu face exerciţiul doi dar în schimb o să rezolve problema trei pe care nu trebuie s-o rezolve şi Aurel…

Însă la gimnaziu cum procedăm, domnule ministru? La gimnaziu disciplinele sunt predate, cel mai adesea, de profesori diferiţi. Dacă e să respectăm noul Cod de Etică, nu are voie să ştie dreapta ce face stânga. Dacă mă interesez de ce teme a primit Gigel la spaniolă sau la italiană s-ar putea să mă trezesc acuzat de profesorii care predau aceste discipline că încerc să le maltratez imaginea în ochii elevilor (ipotetic vorbind deoarece în şcoala în care predau nu există astfel de discipline de studiu). Sau că încerc să le subminez autoritatea. De ce mă interesez eu cam cât timp le răpesc ei elevilor cu temele pentru acasă? Ce interes obscur am eu?

Cum o să procedăm, în calitate de profesori de gimnaziu, pentru a ne armoniza în aşa fel încât să nu depăşim cele două ore stabilite de minister? O să facem şedinţă în fiecare dimineaţă în care o să negociem unii cu alţii timpul pe care elevul o să-l petreacă efectuând teme pentru acasă? Ceva de genul „la matematică azi le daţi teme pentru patruzeci şi cinci de minute, la română tot patruzeci şi cinci, că e disciplină de examen. Ca şi matematica, de altfel… La istorie nu acceptăm, domnule profesor, mai mult de zece minute, pentru că au şi chimie unde domnul profesor susţine că nu le poate  oferi teme mai scurte de douăzeci de minute. Restul disciplinelor, îmi pare rău, nu dau teme, că uite, deja s-au făcut două ore… Lăsaţi, doamna de spaniolă, ştim că e important să cunoască şi limba spaniolă, că de-abia aşteaptă să devină majori să plece în Spania, dar vedeţi că nu mai e timp… Oricum învaţă spaniolă, că au părinţii plecaţi în Spania şi la telefon numai în spaniolă vorbesc”.

Sau, pentru a elimina nemulţumirile, o să tragem la sorţi. Scriem pe bileţele intervale de timp aleatorii care însumate dau două ore. Strecurăm bileţelele într-o bască şi trage fiecare profesor. Cum i-o fi norocul… Prinde bileţelul cu cinci minute, se adaptează al situaţie. Prinde potul cel mare, de jumătate de oră sau patruzeci şi cinci de minute? Se dă peste cap şi face o astfel de temă, chiar dacă nu e cazul?

Dincolo de intenţia de paravan mediatic cu care a fost creat Ordinul 5893 din 28.11.2016 – de fapt, aceasta e menirea adevărată a ordinului, de a atrage atenţia de la dedesubturile care se efectuează zilele acestea, acest ordin arată neputinţa sistemului educaţional de a se ocupa aşa cum se cuvine de nevoile educabilului, băgat întotdeauna la înaintare când vine vorba despre justificări dar, de fapt, plasat pe ultimul loc în ierarhia priorităţilor.

Temele pentru acasă reprezintă o povară imensă pentru elevii cu un ritm mai lent de învăţare şi timpul necesar pentru a rezolva exerciţiile şi problemele recomandate devine din ce în ce mai consistent. Adesea nici părinţii nu-şi pot ajuta copiii – deşi acest lucru este recomandat de majoritatea dascălilor – pentru că oamenii nu au abilităţile necesare. Una e să afli tu, ca adult, că rezultatul la o anumită problemă este „3571 de mere şi 2258 de pere” şi alta să-i poţi explica puiului de om cum se poate ajunge acolo. Nu toţi ne-am născut pedagogi. Nu toţi avem capacitatea de a transmite mai departe ceea ce ştim. Această abilitate le lipseşte uneori chiar cadrelor didactice. Am cunoscut odată un profesor de matematică ce reuşea să efectueze mintal calcule foarte complicate dar ai cărui elevi cădeau pe rupte la examene. Motivul?! Nu înţeleg nimic de la domnul proferor… Nu trebuia să dau bacul la mate… Iar domnul profesor era capabil să calculeze mental şi traiectoria unei rachete trimise pe Marte. Abillităţi matematice şi abilitatea de a preda? Iată două săbii care nu încap în aceeaşi teacă.

Mai corect era ca treaba asta cu temele să se rezolve în sistem After school, sub îndrumarea învăţătorului – vorbesc de clasele mici, unde se simte cel mai aprig nevoia omului calificat, capabil să educe, să explice – într-un cadru adecvat. E foarte necesară revizuirea programelor şcolare, am mai scris despre asta dar Ministerul nu aude. Actualmente, la nivel teoretic, elevul trebuie să ştie o mulţime de lucruri, să aibă o mulţime de abilităţi, toate prevăzute în programă. În realitate, foarte mulţi elevi de-abia ştiu să scrie şi să citească. Şi nu pentru că nu i-ar duce capul, ci pentru că sunt depăşiţi de cerinţele programelor şcolare şi teme pentru acasă nu fac pentru că nu are cine să-i ajute. Chiar dacă părinţii sunt dispuşi să facă asta, nu se pricep. Şi dacă nu se pricep… Nu e mai normal ca acele teme, acele exerciţii necesare pentru a aprofunda materia, să fie efectuate la şcoală, sub îndrumarea cadrului didactic?

Da, dar treaba cu After school presupune bani. Presupune plata cadrelor didactice – şi aşa sufocate de o birocraţie fără margini. Iar când vine vorba despre bani ministerul dovedeşte un simţ al realităţii ceva de speriat. Nu sunt bani. De unde bani? Şi, dacă nu sunt bani, nu se aplică sistemul After school. Aşa că e mai comod să impui un anumit număr de ore pentru temele de acasă. Ai rezolvat problema, nu?

Problema temelor pentru acasă nu aşa se rezolvă. Nu aceasta este soluţia ideală, care să-l sprijine într-adevăr pe elev în demersul său pentru dezvoltare şi educare. Ordinul 5893 din 28.11.2016 a fost aruncat pe piaţă la întâmplare, să nu spună lumea că nu s-a făcut nimic. A fost scris pe genunchi, dovadă fiind şi prezenţa unor amagratisme. Într-un Ordin al Ministerului Educaţiei, oameni buni:

„Art.6, alin. (1), lit. c), : Temele pentru acasă trebuie evaluate. Evaluarea temei pentru acasă se poate realiza: (…) printr-o testare a elevilor de aproximativ 10 minute numai din tema pentru acasă”.

Nu e mai corect „(…) printr-o testare a elevilor, (timp) de aproximativ 10 minute, numai din tema pentru acasă”.”? Întreb şi eu…

Soluţiile adevărate, care chiar vin în sprijinul elevului, au fost ocolite. Asta pentru că presupun cheltuieli. Pe care politicienii vor să le evite, în pofida declaraţiilor sforăitoare de genul „Educaţia e prioritate naţională”. Cât de prioritate e, tocmai s-a demonstrat.

Adevărul e că soluţii concrete există. Dar costă. Şi pentru Educaţie nu au fost şi nici nu vor fi vreodată bani. Asta pentru că rezultatul unei educaţii performante este incompatibil cu cerinţele politicienilor actuali. Omul educat, omul capabil să gândească, să aleagă conştient – nu vorbesc numai de politică – omul capabil să reacţioneze şi să se impună, capabil să argumenteze şi să emită judecăţi proprii nu e de dorit. La fel cum nu e de dorit pentru politicieni să se spună că nu s-au străduit în această privinţă. Dovadă?! Ordinul 5893 din 28.11.2016… Temele pentru acasă…

Marele Adevăr e că nu există bani pentru educaţie. Marele Adevăr e că nu există interes real pentru nevoile educabilului. Marele Adevăr se numeşte incompetenţă… Incompetenţă şi delăsare, pripăşite la nivel înalt. Marele Adevăr e că, peste puţin timp, n-o să avem parte nici de educaţia de până acum. Marele Adevăr e că se poate şi mai rău. Tocmai ni s-a demonstrat…

 

 

10 thoughts on “Marele adevăr din spatele temelor pentru acasă (Ordinul 5893 din 28.11.2016)”

  1. Acest ordin este foarte bun. Copilul meu a avut la engleza de marti pana joi 3 pagini de exercitii din manual. La matematica 8 probleme de pe o zi pe alta, la romana o compunere pana a doua zi, iar la stiinte un referat. A venit acasa la ora 1 dupa 5 ore de scoala. La ce ora credeti ca s-a culcat copilul meu si cate ore a durat ca el sa faca toate temele din ziua de marti? Si la fel sunt toate zilele. Cand mai poate avea copilul meu timp de pian, inot, dans… copilarie?!

    1. Ceea ce am încercat eu să subliniez e faptul că acest Ordin nu o să schimbe foarte multe în sistem. Şi pentru schimbări radicale în sistem e nevoie de altceva decât un ordin de ministru privitor la teme. Problemele învăţământului sunt altele dar ministrul a „rezolvat” ceva ce nu costă mare lucru. Şi cât timpnu sunt prevăzute niciun fel de pedepse pentru cei care încalcă ordinul… Ce eficienţă credeţi că va avea?

    2. Asta nu e nimic! Ia sa vedeti noul plan-cadru pe anul scolar viitor! Aprobat de acelasi minunat minister care a limitat timpul alocat temelor pentru acasa!

  2. Se vede ca, ori n-ai inteles nimic din acest demers, ori n-ai copii, ori esti romanul clasic care stie foarte bine ce au de facut altii dar habar nu are de treaba lui… Scopul acestui ordin nu este sa submineze un profesor in favoarea altuia, ci sa-i faca pe profesori sa predea esenta lectiei in clasa si sa se asigure ca toti elevii au priceput. Cu alte cuvinte sa imbunatateasca actul de predare pentru ca niciun profesor nu o sa poata sa explice o clasa intreaga de corigenti la materia lui, va fi chiar el corigentul.

  3. Ce minunat va fi cand loaza de teme nu va sti! Ce bine-au sa mearga trebile oneroase cand dupa ore doar la sporti si limbi ne-om opinti! Nimeni nu constientizeaza faptul ca toti cei ce-au stat cu creionul pe hartie… au si acum in cap materia proaspata si vie. Idiotii care au lancezit…fac acuma gat…ca tancu-i taaaare ostenit! Normal ca sta cu zecile de ore la teme: ce se maste din tampit…nu-i la creier sclivisit! La multi ani si la mai mare, fara teme, fratioare!

  4. Autorul textului ar trebui sa inteleaga faptul ca temele se dau pentru elevi si nu pentru parinti sau profesori meditatori. Daca un copil de cls. a V-a are 7 ex. la mate, 4 la romana si o compunere plus o istorie, geografie ori o limba straina se depasesc 2 ore. Daca mai adaugam minim 6 ore la scoala se ajunge la 8 ore in care trebuie sa….functioneze perfect. Noi, adulti functionam perfect 8 ore nonstop? S-a ajuns la aceasta situatie deoarece parintii au considerat ca daca au multe teme nu au timp de altele. Pe internet se gasesc toate facute. Copierea dureaza putin. Ar fi frumos sa vad un profesor care da teme multe ca si corecteaza caietele o data pe saptamana. De multe ori testele sau tezele sunt corectate in 2-3 saptamani. Copiilor se cere prea mult si mai ales INUTIL. Nu exista finalitate practica. Invatatorii au fost nevoiti sa schimbe sistemul. La gimnaziu si liceu nu se doreste. Sunt raritati cei care lucreaza in proiecte. Consevatorismul acesta va fi schimbat de generatiile care vin spre gimnaziu. Nu vor mai puea fi convinsi sa faca lucruri inutile. D-nul ministru e speriat pentru ca are un copil mic si a intrat in lumea celor care vad copii (chiar daca numai in familie). Profesorii vor doar elevi si mai ales sa se adapte la felul lor…deseori nu prea …proaspat.

  5. Ar fi ideal să putem accesibiliza mereu toate cunoștințele și deprinderile elevilor, la clasele eterogene, unde găsim cel puțin 2 elevi cu dificultăți de învățare și alți 2 cu ADHD, astfel încât temele să poată fi o jucărie, să se realizeze într-o oră. Doar elevii cu IQ ridicat ajung la performanța asta. Ceilalți au nevoie mereu de sprijin, ceea ce răpește mult din timpul profesorului timp care ar putea fi utilizat la consolidarea și fixarea achizițiilor. Noi- învățătorii- ne-am adaptat mereu la toate cerințele și reformele. Acuma se simte ca o povară totul, nu prea mai vezi învățători zâmbind cu bucurie de satisfacție. Toți elevii trebuie integrați în învățământul de masă, orele fiind transformate într-un mozaic de verigi de lecție, jocuri și metode interactive, intervenții pentru corectarea comportamentelor și mereu mai rămâne ceva nefăcut. Elevii nu sunt dispuși să scrie, să deseneze, să coopereze… Și iar inventezi un joc de dezvoltare personală. Dar la sfârșitul ciclului de achiziții, toși trebuie să aibă anumite competențe realizate. ,,Un fleac!”

  6. „Mircea Dumitru a părut să lase impresia că a inventat roata în condiţiile în care exista Ordinul 3099 semnat de Andrei Marga privitor la temele pentru acasă. Dacă ar fi ştiut, foarte probabil ar fi susţinut că a modificat acel ordin. ”

    Pt. o corecta informare a celor ce citesc p’aci : NU ERA ORDINUL 3099 ! ci ORDINUL 3066 / 11.01.1999 , (o simpla rasturnare … ) abrogat acum prin ordinul 5893 din 28.11.2016 semnat de Mircea Dumitru.

  7. Problema d-lui Mitoceanu se pare ca este ministrul Mircea Dumitru. Lasati ca in scurt timp la semnatura trece doamna Microsoft … sa vedeti atunci…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *