Mi se perturbă-n Forţă…

 

Sincer să fiu, nu mă atrăgea deloc să văd cum se deşteaptă forţa; aveam eu nişte presentimente, nişte informaţii cum că o să fie o sfârâială care o să mă coste. N-aşteptam nimic de la Star Wars VII. Dar când ai în casă o odraslă care se declară sus şi tare „fan înrăit” te mai poţi opune Trezirii Forţei?

Aşa că, mai mult cu Forţa decât de bună voie, fuga la Mall să vedem ce le-a mai fătat mintea scenariştilor.

Prima chestie care mi-a trecut prin cap?

„Frate, ce preţuri au ăştia la popcorn”

Din fericire, a început filmul şi mi-am dat seama că am mai văzut treaba asta undeva. Doar că atunci era prinţesa Leia Organa care băga nişte informaţii în R2 – D2 ca să le trimită la Obi-Wan Kenobi. Acum a fost vorba despre un pilot, Poe Dameron, care primeşte un fragment de hartă care ar duce la Luke Skywalker care s-a ascuns printre stele. Probabil o fi simţit la periferia Forţei că se toarnă al şaptelea episod din saga Star Wars şi nedorind să fie asociat cu un aşa film şi-a luat galaxia în cap.

Poe capătă fragmentul de hartă dar chiar atunci vine băiatul în negru şi mascat şi omul trebuie să spele putina. Doar că nişte trasoare nefericite i-au stricat nava şi uite-aşa e nevoit să bage fragmentul de hartă în druidul BB-8. Negreşit că Poe a văzut episodul IV din Star Wars şi a ştiut cum să procedeze. Că de unde atâta inspiraţie?

„Pleacă, băi druid ce semeni cu o minge de fotbal, şi te du cât mai departe… Fugi, că de nu te şutez de nu te vezi…”

Pe urmă Poe cade prizonier la băiatu’ ăla în negru, de respira normal şi mai avea şi-o cască şi-i spunea Kylo Ren. Şi e scăpat de Finn, băiat fin şi sensibil, care are o criză de conştiinţă. Şi pleacă după druid dar naveta e doborâtă şi aparent scapă doar Finn. Care dă de druid. Acesta se înhăitase cu Rey, o tipă care-şi câştiga existenţa strângând ceva mai mult decât fier vechi din Imperial Star Destroyer şi-l curentează pe Finn pentru că acesta a şutit geaca lui Poe.

„Au, bă!… S-o curentezi aşa pe mă-ta, nu pe mine… Au, ‘tu-ţi curentu’  mă-tii!”

Şi acest trio de conjunctură se urcă în Millennium Falcon cu care o şterg repede de pe planetă că nu-i de stat pe acolo. Soldaţii sunt pe urmele druidului şi fac un pâr-pac de toată  frumuseţea. Dar ăia scapă doar pentru ca Şoimul Mileniului să fie înghiţit de o navă misterioasă unde dăm de Han Solo. Mai bătrân, mai trecut dar cu aceleaşi apucături de contrabandist. Adică un soi de Han Ra-Solo. Cu aceeaşi geacă de piele din seriile anterioare. De, faină geacă, nici molia galactică nu-i face faţă.

„Bă, Chewbacca, asta-i nava… Şi eu, care voiam s-o dau la „fer vechi”. Ai văzut, bă, cum vine după mine? Îţi spun eu că e un semn, fac bani. Şi din Star Wars VII, VIII şi IX, plus alea vreo zece continuări

Şi dintr-o dată vin băieţii răi, ăia care l-au împrumutat pe Han Na-Solo cu biştari serioşi pe individ – mamă, câta-mai noutatea…

„Hai, Solo, bagă banu’. Şi dobânda. Că din seria IV până acum s-au adunat ceva restanţe. Plus că te-am mai împrumutat şi-n Star  Wars V, şi-n Star Wars VI. Hai, că ştim că ai. Doar ai semnat primul contractul pentru Star Wars VII. Gura mă-tii, că din cauza ta s-a trezit Forţa”

Însă Han scapă. Şi urmează niscaiva minute seci. Toată gaşca ajunge pe o planetă unde-i un bar care e varianta supărător de apropiată a celui în care Obi-War face pentru prima dată chestia cu „Laser, frate!”.

Şi vin ăia răi. Şi mai apoi ăia buni. Şi Han Solo se întâlneşte cu fosta. Adică cu Leia. Care se ia şi ea de geaca ăluia. Faină geacă. Se vede treaba că franciza e treabă serioasă. Au folosit şi navele, şi armele, şi armurile. Şi secvenţele picate anterior la montaj.

Şi aflăm că ăla tinerel de avea mască, Kylo Ren, e fiul lui Han-Solo. Iar mă-sa e prinţesa Leia. Şi mai apare un soi de Steaua Morţii care rade dintr-o băşină vreo patru planete. Că doar e mai mare, că e Star Wars VII şi are buget mai mare. Şi la producţie şi la publicitate. Şi trebuie distrusă. Şi Han Solo spune:

„Băi rebelilor, să ştiţi că treaba asta are nişte scuturi. Trebuie să ajungem pe planetă să le dezactivăm. Şi mă duc eu că ştiu cum se face. Am mai făcut-o şi-n Star Wars VI. Hai, bă, că doar s-a întâmplat în episodul precedent. Bă, eu m-am cărat…”

Şi acolo dă de Kylo Ren. Şi-i strigă:

„Băi, Kylo Ren, eu sunt tac-tu! Dă bă sabia aia încoace! Uite ce-ai făcut, pun pariu că mâine-poimâne te apuci şi de fumat”

Franciza tot franciză…

Şi Kylo Ren îi dă cu sabia. Direct la apendice. Han Solo abia mai are timp să spună:

„…’tu-ţi sabia mă-tii!”

Şi cade… Într-un fel care sugerează că n-am scăpat definitiv de el.

Şi Finn cu Rey fug. Dar Kylo Ren ştie pe unde fug, că e fan Star Wars şi a văzut toată seria. De două ori, iar asta l-a marcat pe veci la cerebel. Adică, să dai cu sabia în tac’tu… Ori eşti sonat, ori ai văzut de prea  multe ori treaba cu „Luke, sunt tac’tu”.

Şi se bat. Şi Kylo îi dă la moacă lui Finn. Dar noroc cu Rey, care dă bine şi cu pumnul, şi cu cotul,  şi cu genunchiul şi cu sabia lu’ Luke Skywalker. Şi-l bate. Sincer, am fost dezamăgit când s-a terminat ciomăgeala şi Rey nu i-a tăiat lui Kylo nicio mână, niciun picior, nimic. Că aşa era mersul francizei.

Şi ăia fug. Şi arma supremă bubuie. Şi Rey ajunge în colţul de galaxie de galaxie unde s-a refugiat de frica scenariştilor marele Luke Skywalker. Care are o mutră dezamăgită. Nu spune nimic dar se înţelege.

„Bă, ce m-ai dezamăgit. Am crezut că a venit poştaşu’ cu pensia… N-ai şi tu o ţigară la tine? O ţuică, ceva?”

Şi se termină.

Cel mai mult mi-au plăcut la filmul ăsta floricelele. Şi fotoliile, clasa I. În rest, am avut mai mereu senzaţia că am văzut filmul ăsta. De când urmăresc Star Wars. Nu o să mă surprindă să aflu că în viitor Rey este sora geamănă a lui Kylo Ren. Şi nici să aflu că Finn este fiul lui Lando Calrissian. Francizele astea sunt aşa de uşor de citit…

Există pe undeva vreo instituţie gen OPC unde să poţi să ceri înapoi banii daţi pe filme gen Star Wars VII? Ar trebui să existe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *